23 august, act istoric sau catastrofă naţională în România?

Astăzi, pînă acum 22 de ani în urmă Romînia Socialistă sărbătorea Ziua Naţională a României. Asta după ce acum 67 de ani în urmă, regele Mihai I a anunţat poporul român la radiou, că România întoarce armele împotriva Germaniei Naziste şi se alătură Coaliţiei Naţiunilor Unite. Această decizie a României a fost una crucială în Istoria Modernă. Anume atunci, România a intrat în sfera de influenţă a Uniunii Sovetice, sferă în care a stat pînă la revoluţia din 1989.

Mulţi istorici tratează decizia regelui Mihai I de a întoarce armele împotriva Germaniei ca una trează şi cumpătată. După cum se exprimă aceştia, măsura era necesară, pentru a evita un masacru pe teritoriul României.

Cu toate acestea, printre rîndurile românilor, acceptarea amnistiţiului înaintat de către URSS, Statele Unite, şi Marea Britanie este catalogată mai mult ca un act de trădare naţională. Atunci, în 23 august 1944, după arestarea lui Ion Antonescu şi a executivului, Regele Mihai I promitea poporului, în fruntea cărui fuseseră proaspăt ales/numit o nouă guvernare, demoratică.

„Astăzi dictatura a fost înlăturată. Poporul reintră în drepturile lui. Regimul politic pe care îl vom înfăptui va fi un regim democratic” se conţine în declaraţia de Constituire a Blocului Naţional Democratic. Lucrurile însă din păcate nu au stat să fie aşa, după asta au urmat 40 de ani de guvernare comunistă.

De ce trădare?

Chiar de la începutul anului 1944, Ion şi Mihai Antonescu, văzînd că nimicirea Germaniei nu este departe, au început negocierile diplomatice de scoatere a României din Război. Negocieri au fost duse pînă şi cu duşmanul Numărul 1, URSS.

Astfel, după cum relatează unele documente istorice, în acel timp, România avea trimişi diplomaţi în mai multe ţări ale lumii. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. Trimisul lui Ion Antonescu, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, purtase discutii directe cu sovieticii la Stockholm.

Spre sfîrşitul lui martie, în 1944, diplomatul Barbu Ştirbei a fost trimis de către Ion Antonescu la Cairo. Aici acesta urma să discute cu diplomaţii celor trei aliaţi, URSS, SUA şi Marea Brianie ieşirea din Război a României. El avea misiunea e a obţine pentru România ajutorul militar necesar împotriva Germaniei şi condiţiile favorbile de a ieşi din Război.
Însă, în luna aprilie a aceluiaşi an României i se cere capitularea necondiţionată şi punerea diviziilor româneşti la dispoziţia ruşilor împotriva Germaniei. Acestea urmau de asemenea să fie echipate de către Armata Roşie. De asmenea, Armata Roşie îşi rezervă dreptul de a trece nestingherit pe teritoriul României. Această cerere însă a fost respinsă şi de Maniu, şi de Antonescu, iar negocierile au fost întrerupte de Debarcarea din Nomandia, la 6 iunie 1944.

Despre complot.

„Mai în fiecare noapte ne întrunim discret în diferite case pentru a discuta în detaliu acţiunea internă, în cazul în care se va pune în aplicare separarea de Germania” notează în jurnalul său generalul Sănătescu, la 22 iunie, 1944.
Potrivit arhivelor, şi declaraţiilor celor care au organizat răsturnarea de la 23 august 1944, lovitura urma să aibă trei direcţii:

1 Manifestaţiile de stradă din 23 august împotriva lui Ion Antonescu

2 Schimbarea Guvernului

3 Convingerea unor ofiţeri superiori din armată în vederea semnării armnistiţiului.

Organizarii de asemenea aveau pregătit şi planul „B”, în cazul eşuării complotului, documentele arată că era pregătit calea de emigrare a Regelui Mihai şi altor organizatori.

Schimbarea Puterii

Paralel cu încercările diplomatice de scoatere a României din Război de către Ion Antonescu, pregătire de răsturnare a puterii erau în toi. Paralel, Regele Mihai a hotărît antrenarea României într-un amnistiţiu, care era egal cu capitularea. Potrivit unor surse el nu ar negociat prea mult capitularea României văzută în lumina lui. Astfel în urma negocierilor duse de diplomaţii Regelui Mihai, Partidulu