Zeci de polițiști, procurori, judecători și funcționari, cercetați penal pentru corupție: Procurorii se plâng pe judecători

Procuratura Anticorupție a fost sesizată, pe parcursul anului 2016, de 430 de ori privind comiterea unor infracțiuni legate de corupție, cu 36% mai mult decât în 2015.

Procurorii anunță că au pornit urmăriri penale în 269 de cazuri și a refuzat s-o facă în alte 106 de cazuri.

Pe mâna judecătorilor au fost dați 48 de polițiști, trei ofițeri ai Centrului Național Anticorupție, trei procurori, un șef de oficiu teritorial al Cancelariei de Stat, un executor judecătoresc, un viceprimar, un vicepretor, dar și arhitectul-șef al municipiului Chișinău, un militar, directori de întreprinderi, angajați ai unor bănci etc., în total 219 de persoane.

Dintre cele 34 de persoane condamnate la închisoare sau închisoare cu amendă, zece au comis corupere pasivă, trei - trafic de influență, trei - corupere activă, câte patru - delapidarea averii străine și escrocherie, câte două - depăşirea atribuţiilor de serviciu, spălare de bani și declarația mincinoasă, iar câte o persoană - abuz de serviciu şi contrabandă.

Totuși, 81 de factori de decizie au fost condamnați la închisoare cu suspendarea executării pedepsei, chiar dacă au comis corupere activă, pasivă, trafic de influență, contrabandă, exces de putere etc., iar peste 100 s-au ales doar cu amenzi.

Procurorii arată cu degetul la judecători și avocații inculpaților care ar recurge la tertipuri pentru ca cei care comit acte de corupție să nu fie pedepsiți mai dur.

În raportul de activitate al Procuraturii Generale pentru anul 2016 se arată că judecătorii apreciază, în unele cazuri, „incorect și unilateral” probele acumulate în cadrul urmăririi penale și prezentate în instanţa de judecată, aplică eronat legea, invocă formal în motivarea sentinţei încălcări procesuale fără a reacţiona la acestea în dispozitiv, dar și ar tergiversa intenţionat examinarea dosarelor cu scopul de a reduce probatoriul prezentat de procurori.

„O problemă stringentă o constituie nerespectarea termenelor rezonabili de examinare a cauzelor penale în instanţele de judecată, motivele tergiversării examinării judiciare a cauzelor penale fiind conexarea dosarului cu alte cauze penale în privinţa uneia şi aceleiaşi persoane, ceea ce implică prezenţa şi a altor participanţi la proces, solicitarea schimbării avocatului, ceea ce duce la amânare pentru studierea dosarului şi pregătirea pentru apărare, neprezentarea participanţilor la proces, fie din motiv de boală sau din alte motive obiective (antrenarea procurorilor, judecătorilor, avocaţilor în diverse instruiri, întruniri, conferinţe), complexitatea cauzelor penale, determinată de dificultatea administrării probelor, statutul social şi profesional al inculpaţilor, care de cele mai multe ori sunt persoane publice, ceea ce implică eforturi şi o atenţie deosebită faţă de reprezentarea acuzării pe aceste cauze, materialul probant impunător ce urmează a fi administrat în instanţele de judecată, punerea de către judecători, cu întârziere, pe rol a cauzelor penale, precum şi amânarea şedinţelor de judecată pentru intervale mari de timp, în unele cazuri şi până la două luni”, a notat în raport Eduard Harunjen, procurorul general.