Republica Moldova - stat capturat; Deja oficial

Deja nimeni nu se mai ascunde după deget. Practic toţi comentatorii (cu excepţia câtorva, ştiţi voi care) la toate posturile tv (cu excepţia ştiţi voi ale cui) pronunţă uşor, fără vreun efort aceşti termeni. Stat capturat, regim oligarhic etc. Deşi, doar câţiva ani în urmă ideea nu era agreată. Unii ziceau că statul capturat e un termen învechit şi irelevant pentru R. Moldova, alţii cereau în zeflemea dovezi că oligarhii ar exista ca gen în fauna politică autohtonă. Şi doar unii, mai insistenţi, promovau ideea. Probabil, atunci era prea devreme. Trebuia să se întâmple jaful secolului, ca acest lucru să devină absolut evident. Pentru toţi. Că instituţiile sunt controlate de interese, că justiţie nu există, că monopoliştii fac ce vor (apropo de tarife, dar şi mass-media) şi multe altele.

Ei, iată că, folosind terminologia leninistă, ideea acum a cucerit masele. De aceea, se va încerca din răsputeri să fie discreditată. În timp ce am fost recunoscuţi oficial drept stat capturat, toată suflarea bloggerească afiliată unui oligarh luptă din răsputeri cu extremiştii, teroriştii şi dadaiştii. Procedeul (omogenizarea) e vechi şi deja aprobat – îi bagi pe toţi într-o oală ca să creezi impresii false la cetăţeni, precum că toţi sunt totuna. Concomitent, titlurile galbene ale holdingului trebuie să sustragă atenţia opiniei publice de la evenimentele cu adevărat importante. Veţi găsi ce vreţi acolo – pericolul islamist, ruşii luptă cu ucrainenii în Ucraina şi cu produsele de import în propria ţară, ştiri criminale etc. Doar că lipseşte ştirea din NYT. E şi acesta un procedeu cunoscut – e adevărat doar ceea ce se arată la tv. Scopul e dezinformarea şi manipularea. Mulţi chiar nimeresc în această plasă. Noroc că au mai rămas alte televiziuni şi alte portaluri în afară de cele din gunoişte.

Doar că, de această dată, gluma se îngroaşă. Dacă înainte multe ni se iertau, acum indulgenţa partenerilor s-a epuizat. Practic, toate finanţările importante au fost sistate, suspendate sau îngheţate. Reluarea lor este deja condiţionată. Fie jucăm noi după regulile lor, adică cele civilizate, fie vom fi lăsaţi să ne descurcăm de capul nostru. Iar cum e de capul nostru deja ştim.

Tot ce a scris secretarul general în NYT de fapt ştim. Şi de corupţie, şi că judecătorii trebuie să-i schimbăm, şi de monopolizarea mass-media. Totuşi, este şi o noutate. Fraza-cheie din NYT trebuie să ne pună serios pe gânduri. Moldova este ţara care generează pericole prin găuri negre financiare, crimă organizată, trafic de persoane şi migraţie necontrolată. Ce se întâmplă cu ţările care generează pericole? Ştiţi, desigur.

Aşa că nu prea avem de ales. După toate semnalele pe care le-am primit, mai diplomatice şi mai puţin, am ajuns şi la un ultim avertisment. Ori scoatem statul din captivitate şi-l întoarcem cetăţenilor, ori… De fapt, la a doua variantă nici nu vreau să mă gândesc.

Istoria de succes a luat sfârşit. În mod ruşinos. Am alimentat-o şi noi. Nejustificat. Ca la moldoveni – fală goală, traistă uşoară. Acum a venit timpul să mai punem în traistă. Ca să ieşim din captivitate. Sper că se va întâmpla mai repede ca la evrei. Nu pentru că am fi mai deştepţi sau am avea un Moise. Alte vremuri, alte viteze, avem internet…