Republica Moldova mai pierde 14.000 de euro la CEDO
Republica Moldova a pierdut un nou dosar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Este vorba despre cazul Caracet vs Moldovei, în urma căruia statul a fost obligat să achite aproape 14.000 de euro despăgubiri.

La data de 13 martie 2009, reclamantul, împreună cu alte 5 persoane au fost arestate fiind suspectați de comiterea unui jaf de arme.
Reclamantul a susținut că a fost bătut de către colaboratorii de poliție în momentul reținerii sale, precum și pe timpul arestului preventiv, în încercarea de a obține de la el o mărturisire, ulterior acesta a fost supus relelor tratamente, în particular, acesta a fost lovit cu butelii din material plastic umplute cu apă, astfel încât să nu i se lase urme vizibile pe corp.
La data de 18 martie 2009, în urma unei expertize medico-legale, expertul a constatat pe corpul reclamantului echimoze pe pleoapa dreaptă și escoriații în jurul nasului și la genunchiul stâng. Un al doilea raport medical, eliberat la data de 09 aprilie 2009, nu a identificat nici o leziune corporală vizibilă.
Reclamantul a depus două plângeri privind relele tratamente în custodia poliţiei. Prima a fost depusă la 16 martie 2009, însă procurorul nu a luat măsuri, decizie susținută și de procurorul ierarhic superior. Reclamantul a contestat ordonanța procurorului ierarhic superior, însă judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a menținut soluțiile date de către procurori.
Cea de-a doua plângere a fost depusă la data de 02 aprilie 2009, la care Procuratura Generală a emis ordonanța de clasare a cauzei. Ordonanţa fiind contestată, fără success, la judecătorul de instrucție al Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău.
La data de 16 martie 2009, reclamantul a fost plasat în arest preventiv pentru o perioadă de 10 zile, perioadă care a fost prelungită pentru întreaga desfășurare a urmăririi penale. Instanțele au justificat prelungirea arestului preventiv referindu-se la gravitatea faptei, complexitatea cauzei și riscul eschivării de la urmărire, reclamantul ar putea prejudicia cursul anchetei și perturba ordinea publică.
Reclamantul a contestat încheierile de prelungire a arestului preventiv, însă acestea au fost respinse de Curtea de Apel.
Reclamantului a fost recunoscut vinovat de infracţiunea imputată și condamnat la 10 ani de închisoare.
În fața Curții reclamantul s-a plâns de violarea articolului 3 din Convenție (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) și articolului 13 (dreptul la un remediu efectiv) din Convenție, susținând că a fost maltratat în timpul reținerii și pe durata arestului preventiv și că nu s-a efectuat nici o investigație efectivă în acest sens. De asemenea, reclamantul a pretins că a fost violat și articolul 5 § 3 din Convenție (dreptul la libertate și siguranță), deţinerea sa în arest preventiv fiind pentru o durată excesivă de timp, nefiind justificată cu motive relevante și suficiente.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din Convenție, sub aspect material și sub aspect procedural precum și violarea art. 5 § 3 din Convenție și a acordat reclamantului cu titlul de prejudiciu moral suma de 12.000 de euro și suma de 1.600 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.


