Pasajele subterane din Chișinău pline de gunoaie

Apropo, cel mai longeviv și cel mai bun primar al Chișinăului, Carol Schmidt, a lăsat în urma sa un oraș curat, niște bijuterii arhitecturale, multe dintre care și azi ne trezesc mândria. Chiar și sediul în care își ține ședințele consiliul municipal, unde își au birourile funcționarii Primăriei Capitalei, tot de neamțul Carol Schmidt a fost construit. Dar, vorba ceea, ce-am avut și ce-am pierdut și unde am ajuns…  

De curățenia din oraș s-au scris multe, dar cum o bună parte dintre străzile capitalei se află în reconstrucție, haideți să nu umblăm cu capul prin nori și să vorbim despre… trecerile subterane. În Chișinău există 18 pasaje subterane, cu diferite grade de folosință și de uzură. Presa scrisă și televiziunile au abordat cu ceva vreme în urmă problema pasajelor subterane: să fie închise pe noapte sau nu, că se întâmplau accidente rutiere în preajma lor, pietonii traversând strada neregulamentar. Dar stau și mă gândesc acum: unele într-adevăr poate că ar trebui închise, pasajele fiind focare de infecții. 

De pildă, cine se încumetă să treacă prin pasajul subteran de lângă Academia de Științe poate avea amețeli și grețuri de la mirosul pestilențial de urină și de la mizeria de acolo. Pietonii descurcăreți sau cei cu inima slabă fac un ocol, trec pe zebră în preajma Bisericii Ciuflea ca să ajungă spre policlinica de pe Negruzzi. Nici în pasajele din sectoarele Botanica, Râșcani, Buiucani, Ciocana situația nu e mai roz. 

Parcă se deosebesc un pic pasajele în care mai funcționează buticuri, frizerii, unități de alimentație publică, dar și aici situația e departe de a arăta civilizat. Autoritățile municipale încearcă să paseze răspunderea agenților economici pentru întreținerea pasajelor, iar aceștia din urmă se plâng că chiria e prea mare, venitul e prea mic pentru a-și permite să mai facă și reparații. Din câte ne aducem aminte, pavarea trotuarelor s-a făcut în ultimii ani după principiul: fiecare agent economic pavează sectorul din fața sediului său (mai bine zis, finanțează lucrările). Și a mers, trotuarele Chișinăului au fost renovate cu cheltuieli minime pentru administrație. Cu pasajele subterane însă e mai greu. 

Să zicem că nu ajung fonduri pentru reparații, există incertitudine în privința responsabilităților. Dar măcar întreținerea în stare curată a acestora nu e posibilă? 

Pentru gestionarea corectă a pasajelor subterane, un consilier municipal a venit cu câteva idei: pasajele trebuie oferite în chirie strict prin concurs, fără prelungirea vreunui contract; Primăria va crea o comisie pentru perfecționarea contractelor; pasajele se vor da în arendă unor antreprenori mari, pe un termen de 15 ani, care vor răspunde de starea pasajului (curățenie, reparație, investiții). La rândul lor, antreprenorii mari vor putea da în arendă spaţii comerciale altor antreprenori mai mici; dacă vor fi date antreprenorilor mici, din banii pentru arendă și subvențiile Primăriei, s-ar putea efectua o reparație capitală a pasajelor subterane din Chișinău.

Deși administrația publică locală nu poate fi lăudată pentru întreținerea pasajelor existente, edilul-șef Dorin Chirtoacă le-a cerut subalternilor să examineze posibilitatea construcţiei unor pasaje subterane pe bulevardul Ştefan cel Mare, la intersecţiile cu bulevardul Constantin Negruzzi şi străzile Armenească şi Puşkin.

Ce s-a făcut din 2012 până acum? Mai nimic. Să revenim peste patru ani cu aceeași problemă sau aducem, totuși, un neamț să ne gospodărească orașul?