OSIGAN: ” Visul nostru e să dăruim oamenilor noi piese care să-i facă mai fericiţi”

Întotdeauna cineva are grijă să ne uimească, să ne dea lecţii de viaţă capabile să ne mobilizeze, să ne dea puteri pentru a ne duce cu demnitate crucea destinului până la capăt. Astfel, când nici măcar nu te aştepţi, apar de pe undeva persoane, talentul şi voinţa cărora trezesc admiraţie şi greutăţile oamenilor obişnuiţi devin neimportante.

Talentați, plini de viață și iubitori ai muzicii de suflet!

Astfel sunt cei 2 frați din formația OSIGAN, Ion și Sergiu Gandrabura. Nu am ezitat ispitei și le-am solicitat un interviu.

- Care a fost începutul fraților Gandrabura? Sunt convinsă că utilizatorii noștri ar vrea să știe câte ceva despre evoluția voastră în patria cîntecului.

Sergiu: Talentul de a cînta se trage de la părinți și bunei. De mici copii cîntam pe la şcoală la diferite festivităţi. În calitate de compozitori ne-am manifestat pentru prima dată prin clasa a patra. La şcoală trebuia să pregătim o piesă. Am luat cartea şi am plecat la şcoala de muzică. Acolo am arătat piesa profesoarei de specialitate. Ea ne-a interpretat-o la pian după notele muzicale compuse şi noi ne străduiam să ţinem minte melodia. Și așa o cîntam împreună de cîteva ori după care am plecat acasă. În ziua cînd trebuia să prezentăm piesa pregătită, am uitat-o şi am fost nevoiţi să compunem o melodie proprie pentru a ieşi din încurcătură. Am cîntat piesa într-o variantă nouă şi spectatorii au rămas satisfăcuţi aplaudîndu-ne. La acel moment nu am luat în considerație acest talent al nostru de a compune muzică şi aşa a trecut timpul pînă în anii de facultate. Cu toate că interpretam sute de piese la chitară, nu am încercat să compunem ceva propriu pînă într-o bună zi.

Ion: Motivaţia supremă a fost dragostea. Pe atunci Sergiu se întîlnea cu o domnişoară care scria poezii. Se simţea incomod cînd ea i-a dedicat cîteva poezii, iar el nu avea nici una pentru ea. În acel moment a şi apărut o poezie de dragoste dedicată tinerei poetese. Mai apoi i-a venit ideea să transforme poezia în cîntec. Zis şi făcut. Erau nişte momente fericite pe care le trăiam cu toată familia. Văzînd că Sergiu a compus o piesă de dragoste, m-am gîndit să compun şi eu una. După aceasta au urmat şi celelalte .


- Ce v-a făcut să alegeţi carieră dată?


Sergiu: Dragostea pentru muzică cred că este genetic de la părinţi şi bunei. Bunelul din partea tatălui cînta în corul din sat, iar bunica din partea mamei cînta în biserică. De mici muzica mereu era prezentă în familia noastră, se cînta la zile de naştere, hramuri etc. Iniţial muzica o priveam ca un prilej de a ne veseli cu prietenii și rudele la careva sărbători sau ieşiri la iarbă verde. Cu timpul însă toţi care ne auzeau cîntînd rămîneau plăcut surprinşi de ceea ce facem, mulţi dintre care spuneau că ne văd în viitor interpretînd pe scenă. Acest fapt şi ne-a motivat de a merge pe această cale.


- Cine scrie versurile și melodia? Ce vă inspiră atunci cînd compuneți o melodie?


Ion: Iniţial am început a scrie versurile şi melodiile aparte, însă erau momente cînd simţeam nevoia de ajutorul celuilalt şi astfel ne completam. Peste ceva timp am început a compune melodii pe versurile lui Grigore Vieru şi Mihai Eminescu. Sursele de inspiraţie sunt extrem de diverse la baza cărora stă dragostea faţă de cei dragi, față de patrie, neam, natură şi dăruirea de sine pentru creaţie.


- De ce anume OSIGAN?


Sergiu: Totul a pornit de la faptul că suntem în familie 3 fraţi. Acest moment am încercat să-l includem şi în denumirea formaţiei, astfel fiecare literă din denumirea formaţiei reprezintă iniţialele fiecăruia din noi şi anume Oleg, Sergiu, Ion Gandrabura, fiind de fapt şi orînduirea în care ne-am născut.


- Care sunt recentele voastre colaborări? Ce colaborări planificați pe viitor?


Ion: Cînd am realizat propriul album „O zi de o viaţă”, am avut onoarea să-l cunoaştem pe duhovnicul poetului Grigore Vieru, și anume pe Preacucernicul Părinte Ioan Ciuntu. Ascultînd piesele noastre, el ne-a b