Opinie: Dezvăluiri şocante despre fostul judecător Pușcaș

Acesta a fost una din sculele justiției sovietice care a depus toate eforturile pentru a suprima mișcarea de eliberare națională de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut și a condamnat la moarte doi polițiști nevinovați pentru că "așa erau timpurile".

Victor Pușcaș a reapărut în ultimul timp pe ecranele unor televiziuni, dar puțini cunosc trecutul acestuia, scrie bloggerul Veaceslav Balacci, care publică mai multe date interesante despre acesta.

Astfel, Victor Pușcaș, alături de fostul președintele Vladimir Voronin a fost unul din cei care a încercat să intimideze mișcarea de eliberare națională
La 14 martie 1989 de autorităţile RSSM, sub care apare în calitate de semnatar şi Puşcaş, alături de Voronin a fost aprobată o instrucțiune pentru a intimida acţiunile stradale care luau amploare la Chişinău şi cereau alfabet latin, limbă română şi independenţă faţă de URSS. Aceasta a servit ca bază pentru atragerea la răspundere administrativă şi penală a moldovenilor deşteptaţi. O măsură de reprimare şi contracarare a Marilor Adunări Naţionale.

Imediat după aprobarea acelei instrucţiuni, în primăvara lui 1989 Puşcaş a convocat întregul corp de judecători de la Judecătoria Frunze (actuala Judecătorie Buiucani) la sediul Judecătoriei Supreme, într-o şedinţă la care au participat viceministrul Afacerilor Interne Juc şi şeful KGB al RSSM Lavranciuk. Judecătorii au fost atenţionaţi să nu achite protestatarii, ci să le aplice la toţi arestul! Puşcaş a atenţionat judecătorii, că vor surveni consecinţe foarte grave pentru ei, dacă vor continua să aibă o atitudine tolerantă faţă de „naţionalişti”, cum erau numiţi pe atunci moldovenii deşteptaţi. Pentru că judecătorii, care în mare parte erau intelectuali care sprijineau Renaşterea Naţională, nu executau instrucţiunile sale, Puşcaş a modificat ulterior competenţa Judecătoriei Frunze, dosarele „naţionaliştilor” fiind transmise la examinare altor judecători, loiali puterii sovietice.

Fiind întrebat în emisiune de Morari la sugestia unui telespectator de acea instrucţiune, Puşcaş a dat un răspuns cinic şi chiar obraznic: „Aşa erau timpurile!”, mai scrie Balacci.

Mai mult, autorul susține că mâinile lui Pușcaș sunt direct pătate în sânge, el condamnând doi polițiști la moarte pentru că cineva a furat un butoi de spirt și altul de vin.

Este vorba de "sentinţa emisă de Puşcaş la 5 iunie 1979 în privinţa a doi poliţişti din Cahul, dintre care unul de 38 de ani, tată a doi copii minori. În baza unor formulări arbitrare, cum ar fi „luptă insuficientă cu furturile averii socialiste”, Puşcaş i-a condamnat la MOARTE, prin ÎMPUŞCARE, fiindu-le incriminată dispariţia unui butoi cu vin şi a unuia cu spirt de la una din fabricile de vinuri din Cahul! Soţia poliţistului în vârstă de 38 de ani după sentinţa lui Puşcaş şi-a ieşit din minţi! Ce să-i faci? Aşa erau timpurile! Sub sentinţă vedeţi inscripţia „Заказ №78” („comandanr.78”) (oare de la cine a fost comanda?) şi că sentinţa a fost editată în 150 de exemplare! Probabil pentru ca s-o vadă cât mai mulţi moldoveni, ca să ştie de frică…", mai comentează Balacci.

Pentru aceasta, dar şi pentru alte sentinţe, nu mai puţin sadice, Puşcaş era poreclit în tagma judecătorilor sovietici „temnicerul”.

O dovadă a apropierii lui Pușcaș de sistemul sovietic este și tatuajul cu ancoră şi stea sovietică de pe mâna stângă.

"Acum iată că temnicerul sovietic revine. Călăul românofob cu steaua sovietică tatuată pe mâinile murdare de sânge ne vorbeşte de reformă în justiţie, depolitizarea instituţiilor şi scoaterea justiţiei de sub influenţa politicului! Se pare că unii, scoţând călăul pe ecrane, vor să facă din această fosilă sovietică erou al reformelor europene în Moldova. Probabil acei „unii” vor la fel de mult binele acestui biet popor, ca şi Puşcaşul atunci când emitea sentinţa de condamnare la moarte acelui poliţist din Cahul, lăsându-i copiii orfani! Eu zic că timpurile temnicerilor sovietici a trecut! A venit timpul LUSTRAŢIEI", concluzionează Balacci.

__________________________________________________________

Replică unionistului Balacci?

La 06.02.2016, unionistul Veaceslav Balacci a plasat pe blog-ul său un material cu atac la persoană, aducându-mi învinuiri:

-  că în calitate de judecător, în anul 1979 incorect am aplicat pedeapsa capitală pe un dosar penal;

-  că în anul 1989 înăbușeam mișcarea de renaștere națională;

-  că permanent am ”presat” pe acei care se consideră români ”în acest colț de țară”;

-  și alte tertipuri de genul celor mai sus enunțate, caracteristice acestui bloger.

Este de remarcat, că acest material invalid de respect față de Lege, a fost preluat de unele site-uri (hotnews.md, point.md) la 08 februarie 2016, cu unele diferențe față de materialul din blog, accentuându-se lupta cu așa numiții ”patrioți” gen V.Balacci, trecîndu-se cu vederea faptul, că de fapt este vorba despre lupta între două poziții conceptuale – cea unionistă (lichidarea Republicii Moldova) și cea statalistă (dezvoltarea Republicii Moldova suverane și indepednente).

La cele relatate de blogger-ul menționat, expun următoarele:

1.  Am lucrat judecător din a.1971 și până în februarie 2013, cu excepția anilor 1989-1995, perioadă în care am activat în calitate de vice-președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, vice-președinte al Parlamentului RM, și ministru pentru relațiile cu Parlamentul RM.

Este de remarcat, că în perioada de până în 1990, cazurile civile și penale se judecau în prima instanță de trei judecători: un judecător profesional, și doi reprezentanți ai societății civile, toți cu drepturi și obligațiuni egale. Sentințele și hotărârile puteau fi pronunțate doar cu votul a cel puțin doi judecători.  Totodată, sentințele pronunțate erau supuse rejudecărilor respective în ordine de atac al lor, în instanțele judecătorești ierarhic superioare.

Sentința în cauză, la care face referire blogger-ul, a fost verificată de către instanțele judecătorești ierarhic superioare, și nu a fost nici modificată, și nici anulată, ea devenind definitivă și irevocabilă.

Pentru acei care respectă ordinea de drept, explic, că potrivit art.120 din Constituția RM (articol asemănător exista și în Constituția RSSM din a.1978) ”Este obligatorie respectarea sentințelor și a altor hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești.”

Astfel, opinia dlui V.Balacci, nu este altceva decât un procedeu urât de a forma opinia publică respectivă, reprezentând un atac la persoană cu scop de discreditare, de influență a convingerii mele privind necesitatea de a dezvolta Republica Moldova ca stat suveran și independent, de discreditare a unui oponent al cursului spre lichidare a statului moldovenesc, promovat în ultima perioadă de timp tot mai activ de unioniști.

2.  Am susținut mișcarea de renaștere națională în Republica Moldova, și întotdeauna am respectat și respect Legea în vigoare, desconsiderând ilegalitatea și frauda. Despre aceasta vorbesc și faptele din august 1989 – participarea activă la crearea cadrului legislativ privind întroducerea pluripartitismului și a pluralismului de opinii, elaborarea și promovarea legislației privind statutul și alfabetul limbii moldovenești, organizarea și desfășurarea alegerilor democratice a Parlamentului ”-90”, participarea personală la manifestațiile publice cu luări de cuvânt și promovarea convingerii că mișcarea de renaștere națională în fostul spațiu sovietic necesită a fi susținută. Cred, că anume pozițiile mele, inclusiv cele expuse în public, au convins pe deputații Parlamentului 90”, inclusiv și pe cei din Frontul Popular al Moldovei, să susțină candidatura mea la funcția de vicepreședinte al Parlamentului RM, ca ulterior să fiu susținut și la alte posturi-cheie în stat: președinte al Curții Supreme de Justiție, președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, președinte al Curții Constituționale a RM, etc.

3.  Stimate dle blogger, foarte corect amintiți despre Partidul Republican, liderul căruia am fost în 1994. Știu, că Vă înfurie lozinca acelui partid - ”Nici provincie romanescă, nici gubernie rusească”, slogan pe care îl respect și astăzi. Este de menționat, că în anul 1994 am pierdut alegerile, în special datorită faptului că am fost ”bătuți” de stânga politică cu învinuiri precum că deservim Bucureștiul, dar concomitent și de dreapta politică, care la rândul său susținea că partidul deservește Moscova. Astfel, extremitățile întotdeauna subminează centrismul, dar tind de al exclude definitiv, fapt care este actual și pentru politicul din ziua de azi.

Personal, am fost întotdeauna adeptul suveranității și independenței Republicii Moldova. Anume pentru aceasta am depus jurământ, jurând că voi apăra poporul moldovenesc și Constituția RM. Aceasta și voi face și în continuare.

În concluzie, consider că neadevărul, comentariile şi manipulîrile interpretative ridicole aplicate pentru discreditarea unei persoane cu convingeri pro Moldova independentă și suverană, ar putea face parte dintr-un scenariu prost, prin care s-ar atenta de fapt la ideea statalității Republicii Moldova, deci, la ideea viitorului țării noastre, adică la viitorul european al fiecărui cetățean. De aceia, lichidarea crizei identitare și consolidarea unității naționale, fortificarea societății civile în spiritul art.10 din Constituția RM, dar și a suveranității și independenței reale a Republicii Moldova, va asigura prosperarea ei.

09.02.2016

Victor PUȘCAȘ

Ex-președinte al Curții Constituționale RM

Doctor în drept, conferențiar universitar

p.s.

Este bine cunoscut, că presa este considerată puterea a patra în stat. Dar ținând cont că într-un stat considerat captiv, și o parte importantă din presă ar putea fi la fel captivată, este explicabil faptul tirajării de unele surse mass-media a unor materiale neverificate și neveridice, cu scopul de a forma o opinie publică denaturată.

Scriu aceste rânduri pentru a face un recurs la deontologia sau dacă doriți, la bună credință a Domniilor Voastre stimați domni ziariști. De aceia, îmi exprim speranța, că va domina și profesionalismul, dar și normele etice ale presei libere și independente, respectându-mi dreptul la replică, prin postarea materialul dat.