MESAJ CU OCAZIA ZILEI MONDIALE A REFUGIAŢILOR

Acest an marchează cea de-a 60-a aniversare a Convenţiei cu privire la refugiaţi din 1951. De asemenea, astăzi se împlinesc 60 de ani de la înființarea ICNUR, Agenţia ONU pentru Refugiaţi. În acest timp, activitățile de ajutorare a refugiaţilor şi a altor persoane strămutate forţat din lume nu s-au redus şi nici nu au devenit mai uşoare.



Atunci, ca şi acum, cauza majoră a strămutării este războiul. Conflictele prelungite sau instabilitatea în țări cum ar fi Somalia, Irak sau Afganistan, şi crizele în curs de desfăşurare în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, se numără printre țările care contribuie la numărul actual de 44 de milioane de persoane strămutate cu forţa.



Dar, în lumea de azi, motivele pentru strămutare sunt mult mai diverse. Întrucât în mod tradiţional ICNUR ar fi fost chemat să sprijine oamenii care vor să scape de conflict sau de persecuţie, oamenii din ce în ce mai mult părăsesc casele lor din cauza sărăciei extreme, degradării mediului, schimbărilor climatice şi interacţiunilor în creştere şi complexe dintre aceşti factori şi conflict.



Sarcina de a ajuta oamenii din lume strămutaţi cu forţa este inegală. Ţările sărace găzduiesc mult mai mulţi oameni strămutaţi decât cele mai bogate. În timp ce sentimentul anti-refugiaţi este cel mai tare auzit în ţările industrializate, naţiunile în curs de dezvoltare găzduiesc 80 la sută de refugiaţii din lume. Această situaţie cere o soluţie echitabilă.



Nimeni nu vrea sa devină un refugiat. Nimeni nu ar trebui să îndure această încercare umilitoare şi dificilă. Cu toate acestea, milioane de oameni o îndură. Chiar şi un singur refugiat forţat să fugă, un refugiat forţat să se întoarcă în pericol este inacceptabil. De Ziua Mondială a Refugiaţilor din acest an, chem oamenii de pretutindeni să se gândească pentru un moment la milioanele de copii, femei şi bărbaţi, care au fost forţaţi să părăsească casele lor, viaţa cărora este supusă riscului, şi care, în majoritatea cazurilor, nu vor nimic mai mult decât să se întoarcă acasă sau să ia viaţa de la capăt. Să nu pierdem niciodată din vedere această lume care o împărtășim și ne aparține.