La Botoşani, fanfarele au cântat în aura lui Eminescu şi Enescu

Aşa cum vă informam în nr. 31 al săptămânalului nostru, Fanfara Palatului de Cultură Soroca, creată în baza Colegiului de Arte, conducător artistic şi dirijor Mihai Boldescu, a plecat de la Festivalul Internaţional al Fanfarelor de la Galaţi la Festivalul Fanfarelor de la Botoşani.
Pe traseul Galaţi-Botoşani
Încântaţi şi îmbătaţi de frumosul trăit la Galaţi ne îndreptăm spre Botoşani. România pitorească descrisă de Alexandru Vlahuţă şi Mihail Sadoveanu ni se deschide în faţă cu peisaje de poveste. Cu sufletele descătuşate admirăm locurile pline de poezie care ne fascinează şi ne trezesc dorinţa de a vedea mereu noi şi noi aşezări. Trecem prin sate cu case cu horboţele din lemn pe la streşini, cu porţi frumos sculptate, prin oraşe bine amenajate: Tecuci, Bârlad, Târgu-Frumos, Vaslui, Iaşi. Fiecare dintre noi, dar mai cu seamă tinerii din fanfară, care merg pentru prima dată pe acest traseu, vor să vadă totul, să cunoască, să se bucure, să trăiască din plin clipa de frumuseţe. În amurg trecem pe lângă Podul Înalt, unde Ştefan cel Mare s-a bătut cu turcii în 1475, obţinând acea strălucită victorie cu răsunet european. Admirăm din mers statuia Voievodului călare pe cal şi grăbim spre Botoşani. Când trecem prin Iaşi se lasă deja întunericul, iar până la Botoşani mai este cale de 137 km. Noaptea localităţile prin care trecem par pline de mister şi ochiul nostru continuă să se mire, iar sufletul să se bucure. Aproape de miezul nopţii ajungem la Botoşani. Suntem cazaţi în căminul Colegiului Naţional „A. T. Laurean” – cel mai prestigios colegiu din oraş şi unul dintre cele mai vechi şi cele mai bune din Moldova de dincolo de Prut. Colegiul e situat în Centrul Vechi al oraşului.
Prin Centrul Vechi al Botoşanilor
Duminică dimineaţa mă trezesc cu gândul la Eminescu şi George Enescu – doi mari genii ce i-a dat Botoşanii. Purtată de acest gând am ieşit în stradă împreună cu colega Elena Ţârdea, chemate de clopotele bisericilor din apropiere. Ne încântă frumuseţea clădirilor cu faţade arhitecturale din cele mai diverse. Privim cu uimire la o bijuterie din faţa noastră, aflată în proces de renovare pe care nu văd nicio inscripţie. Spre a ne satisface curiozitatea mă apropii de un domn care staţionase cu maşina în preajmă. E primul întâlnit în acea dimineaţă la Botoşani. Facem cunoştinţă. Când aude că suntem de la Soroca, ne spune că şi soţia lui e din zona Sorocii (!!!), mai exact din Floreşti. Domnul Vasile, căci aşa s-a prezentat, ne-a spus că acea clădire care ne-a impresionat prin motivele arhitectonice a aparţinut unui Centru de Sănătate, dar după renovare e convins că va avea altă întrebuinţare. De la el mai aflăm că clopotele ce cheamă la rugăciune bat la bisericile „Sf. Nicolae”, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, şi „Sf. Gheorghe”, ctitorie a doamnei Elena Rareş, soţia voievodului Petru Rareş. Îmi zic în sinea mea: cu siguranţă au intrat în sfintele lăcaşuri şi Luceafărul poeziei noastre, şi marele compozitor şi muzician George Enescu, şi marele istoric Nicolae Iorga, şi pictorul Ştefan Luchian, şi încă atâtea alte personalităţi ce şi-au purtat paşii pe aici. Domnul ne informează că Centrul istoric şi a zonei pietonale din municipiu a fost supus începând cu anul 2008 unui program de reabilitare cu păstrarea faţadelor clădirilor şi a arhitecturii în general, program susţinut de UE, care e pe ultima sută de metri. Valoarea proiectului depăşeşte 7 milioane de euro. În gând îmi spun: ce ar fi să reabilităm în aceeaşi formulă şi toate clădirile vechi din Soroca!!! Apoi îl rog să ne vorbească despre vechimea acestei frumoase aşezări, menţionate documentar în Letopiseţul lui Grigore Ureche. Ne spune că în timpul lucrărilor de reabilitare arheologii au descoperit materiale ce dovedesc că oraşul cu peste 119 mii de locuitori ar fi existat mai înainte de 1439, anul primei atestări documentare.
Festivalul Fanfarelor
Încântate de cunoştinţă şi bucuroase că primul întâlnit care e legat strâns de Basarabia ne-a oferit o informaţie destul de uti