Justiția moldovenească ne împinge spre CEDO

Este vorba de Igor Sara, care a fost reținut pe 3 iunie 2008, pe un termen de 72 ore, fiind suspectat de contrabandă. La expirarea termenului, reclamantul nu a fost pus sub învinuire. Pe 6 iunie 2008, Judecătoria Centru a admis demersul procurorului de a aresta preventiv reclamantul pentru 10 zile.

Reclamantul a depus un recurs și a invocat, printre altele, că la expirarea a 72 de ore de la reținere organul de urmărire penală urma fie să-l pună sub învinuire, fie să-l elibereze. Având în vedere faptul că nu a fost pus sub învinuire, reclamantul a susţinut că el trebuia să fie eliberat, iar plasarea sa în detenţia ulterioară este ilegală. De asemenea, reclamantul a mai denunţat lipsa oricăror dovezi de prelungire a mandatului de arest.

Ulterior, pe 12 iunie 2008, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul ca nefondat. A doua zi, Judecătoria Centru a prelungit arestarea reclamantului pentru încă 15 zile, motivând prin faptul că organul de urmărire penală urmează să efectueze acţiuni de urmărire penală, fără a le preciza, iar termenul de 15 zile ar fi fost suficient.

Reclamantul a formulat un recurs, motivând că decizia instanţei inferioare este neîntemeiată, astfel, că pe 19 iunie 2008, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul ca nefondat.

Și pe 27 iunie 2008, Judecătoria Centru a admis demersul procurorului de a prelungi arestarea provizorie a reclamantului pentru 30 zile, motivând că organul de urmărire penală urmează să efectueze alte acţiuni de urmărire penală, fără a le preciza, iar termenul de 30 zile suficient. Printr-o decizie din 3 iulie 2008, Curtea de Apel Chişinău a menținut încheierea din 27 iunie 2008.

Peste o lună, Judecătoria Centru a decis să prelungească arestarea reclamantului pentru 30 de zile suplimentare și a invocat aceleaşi motive din încheierea din 27 iunie 2008. Recursul a fost respins și de această de magistrații Curții de Apel Chişinău.

Mai târziu, pe 26 august 2008, Judecătoria Centru a respins demersului procurorului de a menţine reclamantul în arest preventiv şi a obligat reclamantul să nu părăsească ţara.  

În cele din urmă, reclamantul s-a adresat Curții Europene pentru Drepturile Omului și s-a plâns de absenţa unei baze legale în ceea ce priveşte detenția în perioada 6 şi 13 iunie 2008. De asemenea, el s-a plâns că instanţele naţionale nu au oferit motive suficiente şi pertinente pentru a-l menţine în arest preventiv.

Curtea constatat în unanimitate violarea art. 5 § 1 CEDO, libertatea și siguranța persoanei. Reclamantul a cerut 4.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.300 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli. CEDO însă a acordat reclamantului 1.300 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.