Der Spiegel: Transnistria - locul următorului război în Europa?

Atsfel scrie jurnalistul german Uwe Klusmann într-un articol publicat de Der Spiegel.

De la semnarea Acordului din 1992 dintre Moldova şi Rusia, în regiunea separatistă nistreană se află un contingent de circa 1000 de militari pacificatori ruşi. Scopul acestora este prevenirea reluării conflictului militar între trupele guvernamentale de la Chişinău şi cele separatiste de la Tiraspol. Guvernul Republicii Moldova cere retragerea trupelor ruse, dar separatiştii doresc ca acestea să rămână „pentru apărare”. Preşedintele separatiştilor moldoveni, Evghenii Șevciuk, laudă „eficiența de necontestat” a trupeşlor de menţinere a păcii trimise de Moscova. Cu toate acestea, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti acuză Rusia de „susținere a regimului separatist de la Tiraspol”.

În această situaţie, unicul sprijin real vine din partea Ucrainei, deoarece, în luna mai, guvernul de la Kiev a sistat cooperarea militară cu Rusia. Astfel, Ucraina a oprit aprovizionarea pe uscat a trupelor rusești din regiunea nistreană.

Militarii ruşi vorbesc de o „blocadă” a unităților militare din enclava separatistă. Astfel, aşa-zisa republică, nerecunoscută pe plan internațional, cu o jumatate de milion de locuitori, devine obiectul unui litigiu geostrategic.

Moscova anunţă un „pod aerian”

Generalul Iuri Iakubov din Ministerul Apărării al Federaţiai Ruse a declarat că „Moscova va folosi avioane militare pentru întreţinerea şi rotaţia trupelor sale din Transnistria, organizând un pod aerian”.

Este încă neclar dacă Ucraina, în acest caz, va bloca spațiul său aerian. Președintele Ucrainei Petro Poroșenko vede o „amenințare” în prezența trupelor ruse pe flancul de sud-vest al Ucrainei. El a declarat că va „apăra interesele cetățenilor ucraineni pretutindeni, chiar și în Transnistria”. Aproximativ 80000 de cetățeni ai republicii separatiste au un pașaport ucrainean, în timp ce 160000 sunt cetățeni ruși.

Armata republicii separatiste nistrene are în componenţa sa aproximativ 15000 de militari loiali ruşilor. În afară de aceştia, Transinstria dispune şi de unități ale KGB-ului transnistrean. Şeful acestuia, generalul-maiorul Mihail Lipinski, a servit în perioada anilor 1982-1987 în trupele sovietice din Germania de Est.

Lipinski este de origine din Odesa. Oraşul, cu o populaţie majoritară vorbitoare de limbă rusă şi porturi pasibile contrabandei, asigura siguranţa cetăţenilor republicii nerecunoscute. La sfârșitul lunii mai, însă, președintele ucrainean l-a numit guvernator al regiunii Odesa pe fostul președinte georgian Mihail Saakașvili.

În august 2008, printr-un atac asupra republicii nerecunoscute Osetia de Sud, controlată de pacificatorii ruși, Saakașvili a provocat o lovitură militară din partea Moscovei.

În ceea ce privește Transnistria, Saakașvili, care este căutat în Georgia pentru abuzuri comise în emiterea mandatelor de arest, mizează pe o politică dură. Gata pentru escaladarea conflictului sunt şi radicalii de la Moscova. Dmitri Rogozin, vicepremierul responsabil de industria militară, a declarat că „populaţia Transnistriei [...] poate conta întotdeauna pe sprijinul Rusiei”. Și mai dramatic s-a exprimat deputatul partidului „Rusia Unită” (Единая Россия) din Duma de Stat a Rusiei, Serghei Jelezniak, care a amenințat că, în caz de conflict militar „în Transnistria” Rusiei nu-i va rămâne decât să „înceapă un război”.

Ofensiva din Osetia de Sud

Generalul-maior în rezervă al Serviciului de Informaţii al Armatei Ruse, Serghei Kanciukov, a publicat deja pe site-ul săptămânalului de orientate imperială de la Moscova „Zavtra” un document strategic, pentru situaţii de urgență. Fanatic al unei linii dure, Kanciukov mizează pe faptul că „primul foc” îl vor face militarii moldoveni sau ucraineni. Atunci vor putea interveni şi trupele ruse, dar „nu ca agresori, ci pentru a proteja populația civilă din Transnistria”. În acest caz, generalul-maior propune un atac coordonat cu „forțele armate ale Novorosiei” din Donbas, cu suportul trupelor aeropurtate ruse.

Conceptul lui Kanciukov presupune crearea pe uscat a unei zone controlate militar de la Doneţk până în Transnistria, prin Odesa. Dar acest lucru ar putea fi realizat numai în urma unor lupte grele cu armata ucraineană. O astfel de operațiune militară s-ar face „după scenariul din Osetia de Sud”, a spus Kanciukov. În 2008, în Osetia de Sud, la cinci zile după debutul operaţiunii militare, Moscova a recunoscut ca stat enclava separatistă şi, cu suportul rebelilor, a desfăşurat baze militare permanente pe teritoriul aşa-zisei republici.

Kanciukov a recunoscut că un astfel de scenariu este posibil numai la ordinul președintelui rus Vladimir Putin.

Aşa-zisul ministru de externe la Tiraspol, Nina Ștanski, speră în soluționarea pașnică a conflictului şi vrea păstrarea contingentului militarilor ruşi din enclava separatistă, deoarece anume „datorită acestui fapt aici de 23 de ani nu sunt omorâţi oameni”.