Cum e să te simţi în pielea unui boschetar din Moldova

Canal3 a făcut un experiment curajos.  Corespondentul Alexandru Dzekis a simţit pe propria piele ce înseamnă a fi cerşetor şi, în acelaşi timp, a pus la încercare bunătatea oamenilor care zilnic dau ochii cu cei pe care îi numim oameni ai străzii.

Întâi de toate, reporterul s-a deghizat în boschetar. Hainele potrivite şi le-a ales de la o piaţă second hand, având un buget de 100 de lei. S-a încadrat în suma de 30 de lei.

Hainele de calitate au fost ignorate. Urmând sfatul vânzătorilor, tot ce era pe umerașe a fost trecut cu vederea.

În primul rând, am examinat conținutul unei cutii cu căciuli și pălării.

Scurte din categoria antilux practic nu ni se nimereau. Am ales, totuși, una potrivită.

Un alt element necesar al ținutei – pantalonii. Într-o cutie am găsit o pereche, care ne aranja.

Cu încălţămitea nu ne-a mers – ceea ce ne doream, nu am găsit. În schimb ne-am încadrat în bugetul stabilit, ba chiar am economisit nişte bani.

Transformarea a continuat în camera de machiaj, acolo unde prezentatorii sunt fardați și aranjaţi pentru o apariţie impecabilă în emisie. Scopul nostru a fost exact opusul.

Toate accesoriile pentru față: barba, mustața, peruca etc. ne-au fost oferit cu amabilitate la Teatru Cehov din Capitală. Le suntem foarte recunoscători. A fost nevoie de intervenția machiozei noastre Nastia, care pentru prima oară a avut sarcina să facă așa ca un om să arate cât se poate de urât. Considerăm că i-a reușit, astfel încât corespondentul nostru a început să se familiarizeze cu rolul de boschetar încă în camera de machiaj.

Un pic de murdărie pentru credibilitate și începem experimentul. Acesta a fost realizat în Ziua Îndrăgostiților, de aceea am ales și o inscripție pe potrivă: „Ziua Sf. Valentin. Iubește-ți aproapele”. A doua a fost una clasică: „Dați de pomană” și ultima – „Jertfiți pentru operație specială”.

Prima dobândă nu s-a lăsat mult așteptată. Mergând de la Catedrala Mitropolitană până la strada Pușkin, eroul nostru a câștigat primii doi lei. Ce-i drept, oamenii l-au întrebat dacă acești bani nu-i va cheltui pe băutură.

La scurt timp corespondentul nostru s-a  întors la tinerii cu care a comunicat. Aceștia au spus că şi-au dat seama că este vorba despre un truc. Mai mult, au afirmat că eroul nostru nu arată ca un cerșetor din Moldova, ci mai degrabă ca un boschetar din America.

Următoarele 30 de minute corespondentul deghizat s-a plimbat pe străzi fără a ține cont de itinerarul stabilit. Inscripția despre iubirea față de aproape nu-și avea efectul scontat. În scuarul Catedralei am mai câştigat doi lei, am restituit venitul și am decis să schimbăm locația. Ne-am dus în Grădina Publică Ștefan cel Mare. Acolo norocul ne-a surâs mai des. Nişte tinere, bunăoară, ne-au oferit câte cinci lei.

După acesta, eroul nostru s-a îndreptat spre biserica de la intersecția străzilor Serghei Lazo – Ștefan cel Mare.

Bărbatul lângă care a stat eroul nostru nu a scos nicio vorbă. Inițial, parcă nici nu a observat musafirul nepoftit. Apoi, în tăcere, a examinat inscripția noastră.

Așa dar, nu ne-a reușit să contactăm cu cerșetorii profesionali. Ei s-au dovedit a fi zgârciți la vorbă. În plus, pe durata aflării corespondentului nostru în preajma bisericii, în locașul sfânt a intrat o femeie, iar alta a ieșit de acolo. Evident, conținutul păhărelului de plastic, sau așa numitei pușculițe a rămas neschimbat.

Timp de aproape trei ore, corespondentul Canal 3, deghizat în cerșetor a reușit să câștige 50 de lei. Evident, toți banii au fost restituiți oamenilor. Venitul mic, probabil, a fost determinat de faptul că aspectul eroului nostru a fost mai degrabă amuzant, decât jalnic. Posibil, dacă avea o înfăţişare mai tragică și posibilitatea de a practica cerşitul o zi întrteagă, câştiga cel puţin câteva sute de lei. Evident, marea majoritate dinte cei, cu care a interacționat boschetarul nostru nu i-au dat nici un ban. 95 la sută au fost dintre aceștia.

Conform legii, cerșitul este o infracțiune. Pentru organizarea cerșitului riști trei ani de pușcărie. Iar în cazul atragerii în această activitate a minorilor – termenul de detenție se ridică la cinci ani.

De câteva ori am trecut pe lângă polițiști, dar niciodată nu am fost opriți de oamenii legii. Doar spre finalul experimentului, când eroul nostru deghizat în cerșetor a fost observat de un polițist că intervievează un cuplu, un poliţist s-a apropiat și s-a interesat ce se întâmplă.

Timp de câteva ore am cerșit, încercând să stoarcem un strop de milă de la trecători. Spre sfârșit am decis să ne distrăm un pic și să creăm dispoziție oamenilor cu care am comunicat. Evident, am făcut și selfie.

Am întâlnit în cale sportivi ori oameni care duc un mod de viață sănătos. Iar tinerilor însurăței le-am propus un serviciu neobișnuit.

După aceasta, probabil, în cel mai aglomerat loc din Capitală, la intersecția străzii Pușkin cu bulevardul Ștefan cel Mare, am observat un tânăr care, ca și noi cerea de pomană. Însă nu cerșea bani. Pe placatul său era scris: „Sărută-mă! Sunt disperat”.

Tânărul s-a amuzat din suflet, iar eroului nostru nimeni nu i-a dăruit vreun sărut.

În schimb, pantalonii de doar 10 lei au fost foarte apreciaţi.

De fapt, noi ne-am atins scopul: am constatat că sunt trei tipuri de oameni. Unii sunt categoric împotriva cerșitului, alții oferă un ajutor selectiv, iar cei din urmă întotdeauna pun un ban în mâna celui care cere. Aspectul exterior sau inscripția de pe placat pentru ei nu contează. Puțini au fost dintre cei care l-au privit pe eroul nostru în față, ori au citit inscripțiile afișate. Ei, probabil, pur și simplu, se simt datori să întindă o mână de ajutor celor aflaţi la nevoie.

Nu ne vom referi la latura morală a profesiei de cerşetor. Evident, aceasta există, la fel ca și grupările care controlează această activitate. În primul rând, pe durata experimentului nostru nimeni nu ne-a intimidat, iar pe de altă parte, de aceasta ar trebui să se ocupe structurile specializate.