Cetatea Soroca PARTENERĂ cu Hotin și Suceava?

Cetatea Soroca, una din cele mai valoaroase monumente arhitecturale din republică, urmează în viitorul apropiat să fie parțial reinstaurată. Suportul financiar în valoare de 3 milioane euro va surveni în urma unui proiect transfrontalier, la care participă încă două monumente istorice din România - Cetatea Hotin și Suceava. La ce etapă a ajuns proiectul vizat și ce s-ar putea schimba în urma implementarii lui, am aflat de la ghidul Cetății Soroca și directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din localitate, d-nul Nicolae Bulat:

- Cetatea Soroca datează încă din perioada medievală, însă potrivit istoriei, cel care i-a pus temelia a fost domnitorul Ştefan cel Mare. Fortăreaţa a suferit de-a lungul anilor multe intervenţii tehnice?


Dacă ne referim la perioada războaielor ruso-turce, atunci cetatea Soroca a fost deseori devastată, iar în urma atacurilor cu bombe parțial distrusă. În 1738 un detaşament fulger condus de colonelul Vasile Kapnista a luat cu asalt atît oraşul, cît şi cetatea, totodată avînd de suferit Otaci şi Podolisc. Tot ce a fost din lemn a ars. Acesta a şi fost nenorocul nostru. După 50 de ani, la 1788, un alt rus a intrat în cetate, de această dată cu pană şi cu hîrtie și a desemnat rămăşiţile acelei cetăţi, adică ce se mai păstrase după dezastru. Vremea trecea, iar cetatea a rămas în delăsare. În 1910-1912 la Soroca a activat o societate a cercetătorilor văii Nistrului. Grupul avea în componenţa sa peste 40 de intelectuali. Aceştia aveau ca punct strategic promovarea istoriei acelei regiuni. Ei atunci au înfiinţat şi un muzeu la Soroca şi o bibliotecă. De asemenea, oamenii de ştiinţă au mai cerut de la duma orăşănească o sumă de 100 ruble ruseşti ca să repare cetatea genoveză, adică Cetatea Soroca pe care o considerau o fortăreaţă genoveză. Aceasta de fapt şi reprezintă prima încercare de renovare a cetăţii. S-a mai încercat şi conservarea monumentului în perioada interbelică. În 1969 cetatea a fost curăţită de murdărie. Apoi s-au efectuat sepături arheologice sub administrarea profesorului Gheorghe Ciubotarenco, iar la iniţiativa unui arhitector s-a înaintat un proiect de reinstaurare. Oricine în prezent observă cu ochiul liber că cetatea a suferit anumite schimbări.

- Spuneţi-ne, vă rog, ce fel de schimbări au fost și cum au modificat acestea aspectul cetății?


S-au îndreptat cremenele cetăţii, beciurile, cu părere de rău însă au rămas fără hidroizolare. Orice beci trebuie să aibă o circulaţie a aerului, însă din lipsa acestuia, cetatea suferă în prezent foarte mult. Umeditatea îi macină pereții. Cu toate acestea, două beciuri au fost acoperite cu tencuială înăuntru. Turnul de la intrare de asemenea a fost schimbat. Toate însă pentru ca turistului să-i fie convenabil. Apărarea cetăţii era în afară. În interiorul cetăţii exista o terasă mare, drumul de strajă unde era garnizoana care se mişca în toate direcţiile. În 1978 cetatea a fost deschisă ca muzeu, doar că era filiala muzeului Prieteniei Popoarelor de la Chişinău, o cetate militară, care avea ca scop crearea frontierei de pe Nistru și a securității la frontieră. Cetatea Soroca a fost trei ani de zile în componenţa acestui muzeu, ca apoi, prin ordinul ministerului culturii din data de 13 ianuarie 1981 a trecut în gestiunea Muzeului de Istorie şi Etnografie Soroca, atunci se numea de Istorie şi Studiere a ţinutului natal.

-Iarăşi cetatea a rămas intactă...


Orice intervenţie în arhitectura cetăţii este inadmisibilă, deoarece este un monument de valoare naţională, de aceea trebuie păstrat. De fapt acesta este în prezent şi scopul nostru. Şi acum ne luptăm cu vizitatorii noştri ca să n-o distrugă, deoarece e foarte bătrînă şi ca orice bătrîn are bolile ei. Vizitatorii deseori dau dovadă de incultură, şi cu ajutorul unui chiron sau cui îşi scriu numele pe perete, ca să ştie toată lumea că Ionică şi Marfuşa au fost la cetate şi la dînşii e “liubovi do groba”. Suntem nevoiţi să intervenim şi să le citim morală.


-În ultimii