Ce se întâmplă în Republica Moldova?

Oamenii

Din circa 4 milioane de locuitori jumătate au plecat din ţară sau îşi câştigă banii în străinătate: jumătatea jumătăţii spre Occident (şi România), cealaltă jumătate a jumătăţii spre Rusia. Se pare că a fost depăşit pragul de 500 de mii de oameni care au dublă cetăţenie, a României şi a Republicii Moldova.

Ucraineni sunt cam 400 de mii, ruşi cam 300 de mii, găgăuzi 150 de mii plus ceva bulgari – 70 de mii. La recensământul din 2004 69% s-au declarat moldoveni, 2% români – rezultatele recensământului din 2014 nu au fost făcute publice nici până acum: se pare că 20% s-au declarat români şi 40% au declarat româna ca limbă maternă. Basarabenii nu sunt ruşi.

Există o problemă identitară: sovieticii s-au chinuit să creeze o identitate etnică moldovenească diferită de cea română, procesul de recuperare a identităţii române durează de 25 de ani (durata şi intensitatea dominaţiei sovietice nu este uşor de depăşit). Există un nucleu dur pro-românesc de 15-20% (pro-românesc în diverse grade) care la toate alegerile a obţinut un scor electoral de 10-15% (simpatiile acestui nucleu s-au transferat de la un partid la altul de-a lungul timpului, dar asta este o poveste lungă şi complicată).

Oamenii sunt obosiţi după 25 de ani de tranziţie fără nici o direcţie clară. În România toată lumea a vrut NATO şi UE, în Republica Moldova nu este aşa simplu. Corupţia, justiţia arbitrară, incapacitatea administrativă a autorităţilor – toate sunt la un nivel mult mai ridicat decât în România.

Politicienii

Clasa politică de la Chişinău este alcătuită din foştii nomenclaturişti sovietici care sunt în plin proces de transfer al controlului către generaţiile care nu au fost formate în sistemul sovietic. Există o tipologie a clasei politice aproape identică cu cea din România: aceleaşi vechi reţele comuniste care au dat naştere unei noi clase de îmbogăţiţi, nu contează denumirea partidului sau direcţia ideologică declarată. Avem moguli de presă lansaţi în politică, îmbogăţiţi din privatizări, demagogi, comunişti cu averi capitaliste. Şi corupţie cât cuprinde.

Un element interesant în ecuaţie (care deocamdată are o influenţă mică, dar în creştere exponenţială) sunt politicienii tineri formaţi în România după 1990.

Transnistria

Transnistria este o fâşie de teren în stânga Nistrului unde sunt depozitate mari cantităţi de muniţie sovietică şi ceva instalaţii militare de aceeaşi origine. Toate acestea sunt păzite de o mie şi ceva de militari ai Federaţiei Ruse. Moscova nu vrea să-şi retragă militarii de la Nistru din considerente strategice şi pentru a-şi acoperi acest interes militar a inventat un stat marionetă cu capitala la Tiraspol care s-a despărţit de facto de restul Republicii Moldova. Transnistria a supravieţuit multă vreme cu subvenţii ruseşti şi prin bunăvoinţa Ucrainei. În prezent Ucraina este certată cu Rusia şi Transnistria se îndreaptă rapid spre faliment: uzinele de tip sovietic nu îşi mai pot exporta produsele în Rusia. Pensiile şi salariile au fost reduse cu 30% de la începutul anului, preţurile cresc de la o lună la alta. Rusia nu prea mai are bani şi oricum nu îi poate trimite în Transnistria.

Totul se învârte în jurul trupelor ruse: câtă vreme Moscova nu îşi retrage militarii din Transnistria nu se poate discuta despre mai nimic. Există o serie de negocieri întinse de 24 de ani, dar care ocolesc esenţa problemei cu abilitate. Transnistria este o bază militară rusă şi în contextul războiului din Ucraina va rămâne astfel multă vreme de acum înainte.

Economia

Republica Moldova are două surse principale de venit: exportul produselor agricole şi banii trimişi de oamenii plecaţi la muncă prin alte ţări. Rusia impune pe motive politice diverse embargouri asupra produselor din Republica Moldova, mai nou le foloseşte pentru a subvenţiona structurile care îi sunt loiale: firmele din Găgăuzia şi Transnistria controlate de oamenii Moscovei primesc permise de export în Rusia. În ultimii ani produsele agricole din Republica Moldova au început să fie exportate cu succes în Uniunea Europeană şi România, proces care a echilibrat balanţa.

Banii trimişi de emigranţi au început să fie din ce în ce mai puţini: rubla rusească a scăzut faţă de euro şi dolar, iar economia Rusiei este într-o fază de contracţie (petrolul s-a ieftinit, sancţiunile occidentale).

Una peste alta, politicienii de la Chişinău au din ce în ce mai puţini bani la dispoziţie. Plus că s-a furat fără milă şi din puţinul ăsta.

Miliardul furat sau FNI-ul de la Chişinău

Republica Moldova a intrat în ştirile internaţionale cu jaful secolului: din băncile de la Chişinău a fost furat un miliard de dolari. Suma este mai mult convenţională, nimeni nu ştie cât s-a furat exact şi chiar este greu de spus o cifră clară când e vorba de un furt desfăşurat pe o perioadă lungă de timp cu valute diferite. Cert este că s-au furat foarte mulţi bani, îndeajuns cât să dezechilibreze bugetul ţării (suma furată ar reprezenta cam 10% din buget).

Banii au fost furaţi din trei bănci, foste de stat şi privatizate în folosul unor băieţi deştepţi aflaţi în strânsă legătură cu fosta nomenclatură sovietică şi cu nişte oameni care controlează fluxurile financiare din Federaţia Rusă. Autorităţile care ar fi trebuit să le dea peste mână hoţilor au închis ochii ani de-a rândul, iar mecanismul a fost unul clasic: împrumuturi şi transferuri fictive garantate cu afaceri sau proprietăţi fictive ori aflate la mama dracului. Şmecheri din toate partidele politice au profitat de pe urma acestei devalizări şi trei bănci printre care şi cea mai mare bancă (Banca de Economii a Moldovei, un fel de CEC) au fost aduse în stadiul de faliment.

Când au dispărut prea mulţi bani, băieţii deştepţi aflaţi la guvernare au încercat să acopere gaura cu bani de la buget. Doar că gaura este prea mare pentru a fi astupată, iar banii guvernului pur şi simplu au dispărut. Şi aici a intrat în scenă Uniunea Europeană.

UE nu dă bani pe degeaba

Cei de la Bruxelles au nevoie ca de aer de o poveste de succes la graniţele UE. Ucraina nu se califică, iar vecinătatea Mării Mediterane este un dezastru total. La prima vedere Republica Moldova pare o ţară de dimensiuni reduse care poate fi transformată într-o poveste de succes – doar că lucrurile sunt mai complicate.

Controlul exercitat de reţelele nomenclaturii sovietice este eficient la Chişinău şi întrepătruns cu foştii colegi rămaşi în Rusia – iar reformele europene nu sunt pe gustul acestora. Când banii guvernamentali au început să se scurgă în găurile negre ale băncilor devalizate, UE a tăiat orice finanţare pentru Chişinău (au mai rămas nişte promisiuni de bani din România).

Prin februarie 2015 partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova (SUA, UE şi FMI) au înaintat un document de 90 de pagini cu reforme şi măsuri ce trebuie întreprinse de guvernul de la Chişinău, plus termene limită pentru fiecare chestiune. Vreme de jumătate de an nu s-a făcut nimic. Şmecherii din Chişinău şi-au zis că merg pe burtă, UE are nevoie de o poveste de succes şi o să se facă că nu vede furăciunea. Tupeul maxima a fost atins când şmecherii au zis că naţionalizează băncile devalizate – cu alte cuvinte acoperă furăciunea cu banii cetăţenilor. Aşa a căzut guvernul Gaburici şi a venit la putere guvernul Streleţ.

Guvernul Streleţ a înţeles mesajul: a anunţat lichidarea băncilor devalizate şi a promis că va face tot posibilul să-i prindă pe hoţi şi să recupereze paguba. Lichidarea merge bine, prinderea hoţilor este mai dificilă.

România, DNA şi Republica Moldova

Au existat câteva proteste prin Chişinău când s-a cerut ca DNA de la Bucureşti să treacă Prutul, iar la Chişinău oamenii aplaudă ori de câte ori vreun şmecher din România se duce la puşcărie.

Multe chestii sunt nebuloase în relaţia România-Republica Moldova. De exemplu creierul multor afaceri ale lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost un băiat din Chişinău pe care îl cam căutau procurorii români la un moment dat (plus rakeţii care îngropau diverşi prin dealurile Moldovei). Unirea a fost făcută de mult între oamenii care întorc banii cu lopata.

Cum vă spuneam, jumătate de milion de basarabeni au cetăţenie română – şi aşa a ajuns pe mâna DNA unul din fii fostului preşedinte de la Chişinău Petru Lucinschi. Nu întâmplător acelaşi Petru Lucinschi este băgat în dosarul devalizării băncilor, operaţiune coordonată de un băiat de 30 şi ceva de ani pe nume Ilan Shor – absolut întâmplător fiul unui prieten din tinereţe al lui Petru Lucinschi. Nevasta lui Ilan Shor este ceva cântăreaţă de succes în Rusia şi tocmai ce a fost decorată personal de Putin – un fel de semnal puţin subtil către Chişinău. Ilan Shor între timp a fost puţin cercetat de procurorii moldoveni, dar nu prea tare, tocmai ce a fost ales primar în orăşelul Orhei.

Dar legăturile miliardului furat cu România nu se opresc aici: finul fostului premier Vlad Filat este arestat în acest moment într-un dosar în legătură cu băncile devalizate, iar câteva sute de mii de euro au fost scurse de băiatul ăsta către o firmă din Iaşi. Posibil să fie şi alte cazuri asemănătoare, trebuie să aşteptăm comunicatele procurorilor români.