Agricultorii din Moldova: Săracii pământului bogat

Într-o eră a tehnologiilor performante, moldovenii fac încă agricultură cu carul tras de boi. Şi fiecare zi de arşiţă le împuţinează veniturile, pentru că sunt prea săraci pentru a iriga bucata de pământ pe care au moştenit-o de la părinţi.

Iar când se duc să-şi vândă bucatele la piaţă, se trezesc că acolo tarabele gem de fructe şi legume aduse din străinătate. De aceea, nu e de mirare că tot mai mulţi pleacă unde văd cu ochii, lăsând în paragină pământul care ar trebui să îi hrănească.

Pământul nu mai are nici o valoare pentru noi moldovenii. Dar va fi oare cineva în stare să ne convingă să îl iubim din nou. Când va veni ziua aceea în care vom înţelege că pământul e, înainte de toate, averea noastră cea mai mare. Şi că nu degeaba unii şi-au dat viaţa pentru el. Dacă toate acestea s-ar împlini într-o zi, atunci probabil că am spune cu toţii, cu sufletul împăcat, şi într-un glas – Eu sunt Moldova!

A fi agricultor în Moldova nu e deloc o meserie sigură. O spun cei care încearcă să scoată profit dintr-un domeniu care e la mâna lui Dumnezeu. E şi cazul lui Grigore Ionaş, care face agricultură de 10 ani.

"De când s-a distrus Sovhozul, fabrica, de atunci lucrez cota. Şi mare folos nu-i. Mi-am sădit o vie, din aceea iese folos, dar din pământul arabil - nu prea. E greu", povesteşte acesta.

Pe domnul Ionaş l-am găsit pe câmp, acolo unde îşi petrece fiecare zi de când dă colţul ierbii şi până la prima zăpadă. Se pregătea să îşi culeagă pepenii. Şi refuza să se gândească la câştig, care e de multe ori mai mic decât investiţia.

"Îi realizăm pe marginea drumului. Cea mai bună piaţă de desfacere. Investim, investim, şi pe urmă stai cu mâna întinsă, ca să capeţi banii înapoi. Producţia este ieftină. Se aduce din alte ţări, se aduce din Europa, se vinde. E mai uşor să te ocupi cu adusul şi să vinzi, decât să creşti", se plânge bărbatul.

Deşi de 10 ani se ocupă de cultivarea pământului, nu a avut până acum suficienţi bani pentru cumpăra un tractor nou. Aşa că foloseşte un utilaj vechi la care, singur, i-a adus îmbunătăţiri.

"Am un tractor, al meu, de la papură-Vodă. Şi ne chinuim cu dânsul. Am făcut diferite invenţii, ca mai puţin să ne coste. Prăşim cu dânsul, stropim cu dânsul. Ca să ai tractoare moderne, trebuiesc parale mari. De unde să le iei?", se întreabă fermierul.

La asta se reduc însă investiţiile majore ale domnului Ionaş. Omul e conştient că ar trebui să irige pământul şi chiar să îşi asigure culturile. Dar ... nu are bani.

Pentru că, pe cât de ... bogaţi sunt agricultorii, pe atât de bogat este şi statul în care trăiesc. În acest an, Moldova a alocat cu 150 de milioane de lei mai puţin decât anul trecut pentru finanţarea unui domeniu considerat strategic. Iar ministrul de resort se plânge că elaborarea unor politici de susţinere a agriculturii nu este un lucru tocmai simplu. Şi, aşa cum ne-am obişnuit, dă vina pe trecut.

"Este foarte greu de vorbit de politici în domeniul agriculturii, când vorbim de oameni care fac agricultură fără surse, fără tehnică, cu loturi mici. Nu poţi aplica pe loturi mici tehnologii care ar putea schimba esenţial situaţia", declară Vasile Bumacov.

În timp ce statul caută soluţii, agricultorii se reprofilează, lăsând pământul necultivat. Ultimul recensământ agricol a scos la iveală faptul că numărul terenurilor nelucrate e de cinci ori mai mare decât se credea.

Iar şansele ca lucrurile să se îndrepte pe viitor sunt destul de mici. Cei care fac ordine în agricultura moldovenească nu ştiu să spună nici măcar câte ferme funcţionează în ţara noastră. La Ministerul Agriculturii, ultimele date au fost actualizate în 2008.