Recoltă înaltă sau profit? Analiză economică Info-Prim Neo

Şi una, şi alta, şi recoltă înaltă, şi profit, acesta sau aproape acesta ar fi răspunsul fermierilor.

Recolta înaltă înseamnă, în primul rând, şi vânzări mai înalte, iar dacă mai prinzi şi un an bun, cu o calitate înaltă a producţiei, te alegi pe sfârşit de an cu un ban în plus. Este adevărat că depinde şi de conjunctura pieţei, preţurile la produse agricole, politica promovată de stat.

Anii 2006 şi 2008 au fost, poate, cei mai buni din ultimii zece ani, ca recoltă la hectar, dar şi volum de producţie, însă fiecare a doua întreprindere agricolă a terminat anul 2006 cu pierderi, iar peste doi ani fiecare a treia sau 35% au fost nerentabile. Recolta la hectar a fost înaltă, mai ales în 2008, care venea după un an secetos, preţul de cost al producţiei a fost însă cu mult mai jos decât în anul precedent (la cereale 1511,3 lei pe tonă), porumb (1197,8 lei), sfeclă de zahăr (376,4 lei pe tonă), floarea soarelui (2573 lei), legume (1897 lei), fructe (1620,4 lei pe tonă).

Situaţia financiară a producătorilor agricoli este deplorabilă, constata Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare la mijlocul anului 2009. Deşi anul agricol 2008 a fost unul favorabil pentru sectorul agrar, mai sublinia ministrul de atunci, din cauza preţurilor mici de comercializare a producţiei agricole veniturile producătorilor au fost foarte mici.

Ţăranii s-au pomenit, astfel, cu hambarele pline şi cu punga goală, abundenţă de produse, preţuri derizorii şi stocuri foarte mari. Interdicţiile impuse de Guvern au agravat şi mai mult situaţia ţăranului. După recoltarea cerealelor, au fost două-trei săptămâni când preţurile erau destul de înalte şi stabile. Era tocmai momentul ca agricultorii să obţină profituri din exporturi. Ce a făcut Guvernul? A interzis exportul de cereale, iar ţăranul a rămas cu producţia în depozite. În ianuarie 2009, agricultorii mai aveau în stocuri 900 mii de tone de cereale, o cantitate enormă pentru Republica Moldova.

Situaţia se putea repeta în următorii doi ani, când recolta a fost sub aşteptări. Autorităţile se află frecvent în poziţia de a sacrifica obiectivele pe termen lung în favoarea celor pe termen scurt sau invers. Iar într-un an, 2010, când producţia de grâu a fost mai mică cu 40 la sută decât în 2008, agricultorul se putea aştepta la orice. Măsurile, bune sau rele, sunt de cele mai multe ori precum medicamentele, amare la gust. Dar cine ţine seama de faptul, este amar sau nu medicamentul, mai ales când supravieţuirea este unicul obiectiv. Ministerul Agriculturii a pornit de la interesele agricultorilor şi nu a introdus restricţii la exportul de cereale. Care sunt rezultatele? În anul 2010 ţăranul şi-a vândut producţia la preţuri mai bune şi, ca urmare, a avut de câştigat mai mult din munca sa.

Măsurile corecte au ajutat la revigorarea situaţiei financiare a producătorilor agricoli. Astfel, dacă în 2009 preţul de comercializare la grâu a fost de 956,4 lei/tona, în 2010 agricultorii au câştigat dublu, 2014 lei/tona. Într-un an cu recolte sub aşteptări câştigul a crescut spectaculos. Cum se traduce acest fapt? Dacă ai o tonă de producţie şi o vinzi de două ori mai scump, fie şi la cheltuieli mai mari, ai în buzunar mai mulţi bani. Iar asta înseamnă, în primul rând, mai multe investiţii în dezvoltare.

„Preţurile la producţia agricolă au fost cu 10-20 la sută mai înalte, iar la cereale cu 50-89% şi ţăranul are în buzunar mai mulţi bani, dar şi surse pentru investiţii”, spune Victor Sicora, fermier din satul Răuţel, raionul Făleşti.

Direcţia firească ar fi, în mod evident, aceea de majorare a profiturilor. Spre comparaţie, preţul de comercializare a cerealierelor şi leguminoaselor pentru boabe în 2010 a fost de 2529 lei/tona, faţă de 1053,7 în 2009 şi 1511,3 lei pe tonă în 2008. Valoarea producţiei în preţuri curente, ca urmare, s-a ridicat la 6,2 miliarde de lei, cu 29,6% peste nivelul de acum doi ani şi de 2,7 ori mai mult decât cifra înregistrată în anul precedent.

Şi sfecla de zahăr a