Olandezii rămân fără acţiuni la Agroindbank; Foştii acţionari: „Este o mare dezamăgire pentru noi şi o ruşine pentru RM”

Astfel, CSJ a reconfirmat încasarea unei pretinse datorii de 3,6 milioane de euro de la olandezi în favoarea unei companii locale. Este o ruşine naţională şi un furt clasic, susţine avocatul firmei din Olanda.

Dosarul în care avocatul companiei olandeze cerea anularea ordonanţei de încasare din contul CG Venture B.V. a unei sume de 3,6 milioane de euro în favoarea SRL „Savilux Impex” a ajuns pe masa Colegiului Civil al CSJ format din Tatiana Vieru, Petru Moraru şi Ion Druţă. Cel din urmă este şi judecătorul care a figurat în dosarul Aroma Floris, proces în urma căruia statul ar fi pierdut patru milioane de lei, dacă decizia magistratului nu ar fi fost anulată în urma unei hotărâri a CEDO. Completul a decis să respingă recursul de revizuire, ceea ce înseamnă că rămâne în vigoare decizia adoptată de fostul magistrat al Judecătoriei sectorului Râşcani din capitală, Gheorghe Gorun, în 2013 şi menţinută de Curtea de Apel Chişinău în 2014, privind încasarea de la CG Venture B.V. în beneficiul SRL Savilux Impex a datoriei de 3,6 milioane.

Datoria a existat. În anul 2007 firma olandeză a împrumutat de la o bancă din Slovenia 21 de milioane de euro pe care urma să-i returneze până la 31 martie 2013. Pe patru aprilie 2013, când potrivit CG Venture B.V. datoria rămasă se cifra la aproximativ 200 de mii de euro, instituţia bancară slovenă a cesionat creditul către firma din Moldova Savilux Impex, creată cu mai puţin de patru luni înainte de această dată de către un cetăţean ucrainean pe nume Vadim Sapozhnik, cu un capital social de numai 5400 de lei. Astfel, Savilux a mers în judecată. Pe masa lui Gorun au ajuns xerocopiile unor contracte şi solicitarea ucraineanului privind încasarea forţată a sumei de 3,6 milioane de euro, în condiţiile în care olandezii spun că datoria la acel moment era de 200 de mii de euro. Gorun a emis o decizie în favoarea Savilux timp de o zi, fără participarea părţilor, astfel încât firma din Olanda nici nu a ştiut că a fost acţionată în judecată. A aflat despre asta doar atunci când s-a pomenit fără pachetul de acţiuni la Moldova Agroindbank, executorul judecătoresc Maxim Romaliischii fiind cel care a realizat ordonanţa judecătorească în termeni grăbiţi, înainte să expire data până la care firma olandeză ar fi avut posibilitatea să o execute benevol, dacă ar fi fost înştiinţată.

Pentru modul în care a examinat dosarul, Gheorghe Gorun a fost sancţionat disciplinar cu mustrare aspră de Consiliul Superior al Magistraturii, deşi Colegiului Disciplinar a dispus, în urma unei anchete interne desfăşurată de Inspecţia Judiciară, eliberarea din funcţie a magistratului care a emis ordonanţa de încasare a banilor. În hotărârea Colegiului se sublinia că Gheorghe Gorun a comis mai multe fapte reprobabile, care denotă un comportament grav, ce dăunează prestigiului justiţiei, admiţând o neglijenţă de neiertat la aplicarea normelor legale. Membrii structurii l-au găsit vinovat pe Gorun de încălcarea mai multor articole, inclusiv a normelor imperative ale legislaţiei. Potrivit lor, judecătorul ar fi trebuit să refuze primirea cererii întrucât aceasta urma să fie examinată în Olanda, acolo unde îşi are sediul compania pârâtă.

În afară de faptul că a examinat dosarul în afara competenţei jurisdicţionale, Gorun a fost găsit vinovat şi pentru faptul că a examinat cauza fără a avea la dispoziţie acte juridice originale. La scurt timp, Gheorghe Gorun, a demisionat din sistem, decizia sa, însă, rămâne în vigoare după ce, în pofida tuturor constatărilor făcute de Inspecţia Judiciară, Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea de revizuire a dosarului. Acum firma olandeză examinează posibilitatea de a apela la arbitrajul internaţional.

„Într-un cuvânt, poziţia companiei este decepţie. Impresia lor e că este o ruşine pentru ţară. Poţi minţi un om odată, nu poţi minţi toţi oamenii întotdeauna. Este o decizie bazată pe un caz în 90 de procente plin de falsuri, este un furt clasic”, a declarat avocatul companiei CG Venture B.V., Victor Burac.

Avocatul mai afirmă că întreg procesul de judecată a fost o parodie. „Însăşi procedura de executare s-a derulat într-o singură zi; dosarul are 60 de foi. La Curtea de Apel, dosarul s-a repartizat manual. Trei recuzări au fost examinate în aceeaşi zi, de acelaşi judecător, şi lui i-am înaintat propunere de recuzare, tot el şi-a examinat-o, tot el a respins. Un circ, o parodie a procesului de judecată. Am solicitat înregistrarea audio a şedinţei de judecată, mi-a venit un CD cu muzică indiană”, spune avocatul.

Unii experţi în drept şi economie califică drept sfidătoare atitudinea de care au dat dovadă instanţele judecătoreşti din ţară faţă de acest dosar.

„Îmi pare sfidător. Încă o demonstraţie că sistemul judecătoresc este stat în stat şi lor le este în cot de toate declaraţiile Consiliului Europei, ambsadorilor SUA, a partenerilor de dezvoltare. Sistemul trebuie curăţat. Până la urmă, după atacurile din 2011 s-a insistat mult pe transparenţa beneficiarilor finali şi până la urmă nu o avem. Avem tot felul de companii englezeşti, inclusiv la Agroindbank, rezidenţii nu sunt englezi, Banca Naţională se face că plouă. Deci instituţiile statului nu lucrează, statul este captiv”, a comentat expertul economic Victor Ciobanu.

„Anume examinarea fondului acestui caz provoacă dubii. Eu cred că în condiţiile haosului total care domină atât în sectorul bancar, cât şi în sectorul judecătoresc din Moldova, cred că acest investitor trebuie să fie un mare aventurier să investească în ţara noastră, deoarece investiţiile lor nicicum nu sunt protejate”, spune şi expertul în drept Stanislav Pavlovschi, fost judecător la CEDO.

„Din păcate, asistăm la o nouă tergiversare a elucidarii elementelor cazurilor atacurilor raider care au avut loc acum câţiva ani. Este o nouă dezamăgire. Faptul că nu se ia o decizie corectă şi echitabilă în cazurile raider influenţează în mod direct şi soluţionarea altor anchete în cadrul cărora trebuie să se faca dreptate, inclusiv cazurile cu Banca Socială, Banca de Economii, furtul miliardului”, afirmă juristul Olesea Stamate.

Amintim că mai multe atacuri raider au avut loc în Moldova în perioada 2010 - 2011, atunci când pachete de acţiuni ale Băncii de Economii, Moldova Agroindbank, Universalbank, Victoriabank şi ale societăţii de asigurări ASITO au ajuns, în mod fraudulos, în posesia unor companii off-shore. Totul în urma unor decizii judecătoreşti dubioase. Printre magistraţii despre care presa a scris că au fost implicaţi se numără Garri Bivol şi Ion Ţurcan de la Judecătoria sectorului Centru din capitală, Radu Ţurcanu de la Judecătoria sectorului Botanica, Gheorghe Marchitan de la Judecătoria Căuşeni, Serghei Namaşco, Alexandru Rotari, Natalia Plugari şi Victor Orândaş de la Judecătoria Comercială, Nicolae Nogai de la fosta Curte de Apel Tighina. Toţi îşi neagă vina, iar majoritatea dintre ei şi-au dat demisia din sistem şi au plecat onorabil cu indemnizaţii de zeci de mii de lei. Bivol şi Ţurcan şi-au păstrat fotoliile, iar Radu Ţurcanu de la judecătoria Botanica nu numai că a rămas în sistem, dar a fost şi promovat la postul de vicepreşedinte al instanţei. Singurul care a fost condamnat este Nicolae Nogai, care a primit trei ani de închisoare cu suspendare după ce în 2011 a emis o hotărâre ilegală prin care a deposedat investitori europeni din Olanda şi Slovenia de 27,5 la sută din acţiunile deţinute la Moldova Agroindbank.

Presa, lideri de opinie şi chiar unii politicieni au declarat că în spatele atacurilor raider a stat prim-vicepreşedintele PD, oligarhul Vladimir Plahotniuc. Implicarea acestuia în atacurile raider a fost confirmată în 2012 de Înalta Curte de Justiţie de la Londra care a deconspirat o serie de documente de la mai multe companii off-shore din Anglia şi Scoţia. Ulterior, în 2014, active în valoare de 70 de milioane de euro ale oligarhului moldovean, mai exact ale companiei acestuia, OTIV Prime Holding B.V., din Olanda, au fost puse sub sechestru de Curtea de Justiţie din Amsterdam, în baza mai multor documente prezentate în cadrul unui proces ce vizează atacurile raider din anii 2010 şi 2011 asupra Victoriabank, Banca de Economii şi ASITO.