„Jiguleovskoe” - verificat în timp
De trecutul sovietic ne leagă o mulţime de amintiri, care şi azi ne provoacă sentimente nostalgice. Fie acel plombir la preţul de 5 copeici, fie pâinea proaspătă „Borodinskii” sau „Diuşesul” – toate astea ne lipsesc acum. Şi mai e ceva, de care cei mai în vârstă îşi amintesc cu zâmbet, iar tinerii doar au auzit de la ei.
Este vorba despre berea „Jiguleovskoe”, un simbol al acelor timpuri măreţe. Ziua de naştere a berii „Jiguleovskoe” este considerată ziua de 23 februarie 1881, când uzina de bere din Samara a produs prima partidă de bere. Anume atunci a fost elaborată reţeta acestei beri, prin combinarea simplităţii procesului de producere şi a calităţii înalte a produsului. Datorită acestui fapt, uzina a avut un succes remarcabil, nu doar pe piaţa regională. Producerea de masă a berii „Jiguleovskoe” a început în Uniunea Sovietică, abia în anii ’70. Mai mult de 700 de uzine mari livrau pe piaţă diverse tipuri ale produsului spumant. Aproape în fiecare magazin puteai cumpăra câteva tipuri de bere: „Leningradscoe”, „Barhatnoe”, „Martovscoe”, „Iacimennii colos”, „Rijscoe” şi, desigur, „Jiguleovskoe”. De fapt, nu întotdeauna. Daca berea era scoasă în vânzare, imediat se forma o coloană imensă de oameni care stăteau în rând.
Etalonul gustului era considerat „Jiguleovskoe” originală, cu etichetă ovală galben-albastră. Era numită berea principală în URSS. Se vindea în magazine în sticle verzi şi chihlimbarii, la preţul de 25 de copeici, fără costul sticlei. Puteai cumpăra şi „Jiguleovskoe” la halbă, la preţul de 20 de copeici. În berării erau mese înalte, rotunde, cu cuiere speciale pentru genţi. La bere se propuneau covrigei săraţi, pesmeţi, peşte uscat şi raci. Berea „Jiguleovskoe” la halbă era cea mai proaspătă, de aceea întotdeauna puteai vedea pe cineva cu un bidon sau un borcan de 3 litri.
Un jurnalist cunoscut povesteşte: „Pe timpuri, când nu-mi plăcea berea şi mai degrabă alegeam „Buratino” sau „Tarhun”, era interesant să vezi cum tata şi cu fratele său, mai ales vara, după serviciu, serveau bere. Aproape întotdeauna era berea „Jiguleovskoe”, produsă de fabrica de bere din Chişinău. Îmi amintesc că unchiul meu, la ţară, avea în beci o ladă în care strângea sticlele goale, iar când se adunau vreo 80-100, mergea şi le dădea pe toate la punctul de primire a sticlei.
Întotdeauna mi-a fost interesant să gust anume acea „Jiguleovskoe”. Şi iată, în momentul când am împlinit vârsta când aveam voie să beau bere, tata a adus câteva sticle ca să servim împreună. Atunci am consumat prima sticlă de bere din viaţa mea. A fost chiar un pic solemn. Dar m-a uimit faptul că nu am rămas impresionat. Probabil din neobişnuinţă, nu mi-a prea plăcut.
Însă, anume acel gust mi-a rămas în amintire ca ceva absolut special, o bere adevărată, care nu poate fi schimbată, ca ultimul strop de „Jiguleovskoe” de la fundul sticlei...
Nu în zadar această bere continuă să fie populară şi în prezent. „Jiguleovskoe” este considerată sinonimul trecutului nostalgic... Şi cum se adevereşte, deloc uitată - pentru că în acest an, vechiul gust al „Jiguleovskoe” îndrăgit de toţi, se reîntoarce. Doar că într-o formă perfecţionată - sub marca „Jiguleovskoe Bocikovoe”. Datorită utilizării reţetei originale, precum şi a ingredientelor naturale (apă, hamei şi malţ), este reprodusă acea calitate înaltă, gustul şi aroma clasică a berii „Jiguleovskoe”, calităţi care ne unesc şi ne amintesc de tradiţii, prietenie şi bunele relaţii, valori verificate în timp.



