Pământul a intrat în a șasea extincție în masă

• erupții vulcanice;
• schimbări climatice rapide;
• scăderi bruște ale nivelului de oxigen.

1. Extincția ordovician-siluriană, acum aproximativ 450–443 milioane de ani, a afectat speciile marine și terestre;
2. Extincția devoniană, acum aproximativ 372 milioane de ani, a afectat numeroase forme de viață marine și terestre;
3. Extincția permiană, acum aproximativ 253–251 milioane de ani, considerată cea mai amplă extincție din istoria Pământului;
4. Extincția triasică, acum aproximativ 208–200 milioane de ani, au dispărut numeroase specii marine și terestre;
5. Extincția cretacic-paleogenă, acum 65,5 milioane de ani, a dus la dispariția dinozaurilor și a altor specii.

A șasea extincție în masă pe Pământ

Acum, oamenii de știință consideră că Pământul a intrat, cel mai probabil, în a șasea extincție în masă. Mulți ecologi și biologi sunt de părere că ne aflăm deja pe marginea, sau chiar în mijlocul, unei noi epoci de dispariție în masă.

A șasea extincție în masă, cunoscută și ca extincția holocenică sau antropocenică, este descrisă de cercetători ca un proces în desfășurare, provocat de activitatea umană. Printre cauzele acestui fenomen catastrofal se numără:

• vânătoarea excesivă și pescuitul;
• distrugerea habitatelor;
• invazia umană;
• introducerea speciilor invazive;
• schimbările climatice provocate de om;
• schimbarea tiparelor de precipitații;
• fenomene meteorologice extreme.

Biosfera planetei este în criză

Dar poate fi comparat acest fenomen cu prăbușirea unui asteroid uriaș care a distrus majoritatea formelor de viață de pe Pământ? Oamenii de știință cred că nu chiar. Potrivit ecologului evoluționist John Wiens de la Universitatea din Arizona, nu există nicio îndoială că planeta noastră pierde rapid specii, criza biodiversității este evidentă. Însă există și o altă problemă, „criza extincției”, bazată pe numărul mare de specii aflate în pericol de dispariție.

Totuși, extincția nu este întotdeauna un semn al unei catastrofe. Este și un rezultat natural al evoluției. Pe măsură ce speciile evoluează, concurează și luptă pentru supraviețuire, nu toate reușesc să se adapteze pe termen lung. Condițiile de pe Pământ se schimbă de-a lungul timpului geologic, iar aceste forțe duc inevitabil la unele „fundături” în arborele vieții.

Totuși, de-a lungul celei mai mari părți a istoriei planetei noastre, rata de apariție a noilor specii a fost mai mare decât rata de dispariție. În prezent, situația s-a schimbat, pierdem specii mai repede decât apar altele noi.

Într-un studiu din 2015, ecologul și biologul conservator Gerardo Ceballos, de la Universitatea Națională Autonomă din Mexic, împreună cu colegii săi, a constatat că rata actuală a dispariției este de 100 de ori mai mare decât nivelurile de fond.

Oamenii de știință au stabilit că, chiar și folosind cifre conservative, rata dispariției pentru fiecare grup de vertebrate este de la opt până la 100 de ori mai mare decât rata naturală. Estimările arată că pierderile de specii înregistrate în ultimii 100 de ani ar fi avut loc în mod natural în decursul a mii de ani.

Un alt studiu, din 2014, a concluzionat că Pământul pierde specii de 1.000 de ori mai rapid decât rata naturală de extincție. Analiza menționează, de asemenea, că acest ritm ar putea accelera până la 10.000 de ori în viitorul apropiat.

Extincția este greu de prevăzut

Potrivit experților, dacă fiecare dintre cele cinci mari extincții în masă a dus la dispariția a cel puțin 75% din specii, atunci și al șaselea eveniment catastrofal ar trebui să atingă același prag. Cu toate acestea, până în prezent, oamenii de știință au confirmat mai puțin de 1.000 de dispariții în ultimii 500 de ani, adică aproximativ 0,1% din toate speciile cunoscute.

Totuși, alți experți estimează că proporția speciilor deja dispărute este mult mai mare.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.