Astronomii au dezvăluit pentru prima dată misterul originii „urmăritorilor spațiali” ai Pământului

Un nou studiu a arătat că majoritatea acestor obiecte probabil provin din centura principală de asteroizi, și nu sunt fragmente ale Lunii, așa cum se credea anterior, transmite icarus.cornell.edu.

Asteroizii coorbitali se află în rezonanță 1:1 cu Pământul — ei efectuează o rotație în jurul Soarelui în același timp ca și planeta noastră. Din această cauză, ei sunt uneori numiți „urmăritori spațiali” ai Pământului.

O atenție deosebită a oamenilor de știință a atras asteroizii Kamoʻoalewa (469219 Kamoʻoalewa), cu o dimensiune de aproximativ 24 până la 107 metri. Spectrul său s-a dovedit a fi surprinzător de asemănător cu suprafața lunară, ceea ce a generat ipoteza că obiectul s-ar fi format după impactul care a creat craterul Giordano Bruno pe Lună, acum aproximativ 1–10 milioane de ani.

Totuși, noul studiu a arătat că un astfel de scenariu este puțin probabil. Cercetătorii Elisa Alessi și Robert Jedicke au modelat ejectarea de material de pe suprafața Lunii și au urmărit soarta a 12.000 de particule virtuale lansate sub diferite unghiuri și viteze.

S-a constatat că trecerea fragmentelor lunare pe orbite coorbitale stabile este extrem de rară. Conform calculelor autorilor, un eveniment capabil să trimită un fragment lunar de 50 de metri pe o orbită similară cu cea a Kamoʻoalewa ar trebui să aibă loc aproximativ o dată la 20 de miliarde de ani — aproape de două ori mai mult decât vârsta actuală a Universului.

Modelarea a arătat că, printre obiectele cu dimensiuni mai mari de 10 metri aflate pe astfel de orbite, pot exista doar aproximativ 70 de corpuri de origine lunară. În comparație, calculele transferului de asteroizi din centura principală dintre Marte și Jupiter au indicat aproximativ 1.600 de potențiale obiecte coorbitale. În concluzie, probabilitatea ca un asteroid coorbital tipic al Pământului să aibă origine lunară a fost estimată de oamenii de știință la doar 4,3%.

Disputa va fi rezolvată definitiv de misiunea chineză Tianwen-2, care va fi lansată în mai 2025. Aparatul se îndreaptă deja spre Kamoʻoalewa și urmează să preia aproximativ un kilogram de sol de pe suprafața asteroidului pentru a-l aduce pe Pământ.

Dacă probele vor arăta că asteroidul este într-adevăr compus din silicați lunari, oamenii de știință vor trebui să revizuiască modelele de impact asupra Lunii și mecanismele de ejectare a materialului. Dacă obiectul se va dovedi a fi un asteroid obișnuit din centura principală, cercetătorii vor trebui să explice spectrul său neobișnuit „lunar”.