Ce va fi cu Rusia şi cu populaţia acesteia?

O perioadă, va fi ca şi acum. Barilul de petrol va costa 50 de dolari, va fi război în Siria, se va scanda „Obama, pleacă!”, vor fi reduse neregulamentar a pensiile, bugetul, salariile şi în general, va scădea şi nivelului de trai.

Cât va dura? Nu ştiu. Poate doi ani. Dar poate douăzeci şi doi. Astfel de regimuri sunt destul de trainice, iar pronosticurile de sărăcire a populaţiei nu îi sperie cu nimic. Din contra, cu cât ţara e mai nevoiaşă şi cu cât populaţia e mai nenorocită, cu atât mai încrezuţi se simt guvernanţii. Nu există un cadou mai perfect pentru un dictator decât programul „Petrolului pentru alimente”. Sărăcia şi presiunea din exterior – e o fericire continuă, doar programele televizate să fie derulate regulate şi  ele sunt derulate. Copiii vor muri de foame prin curţi, iar cei de la televiziune nu vor rămâne fără bani.

Şi apropo, procesul de schimb „al petrolului pe alimente” ar putea fi perceput nu dar ca o hiperbolă. Birocraţia europeană se mişcă foarte lent, dar într-un final porneşte. Băieţii mari probabil deja au decis că jocul a luat o întorsătură prea serioasă şi că ar trebui să înceapă să vorbească în termeni mai duri. Aparent, decizia de a detrona regimul a fost luată.

Dar în prezent un regim poate fi înlăturat nu cu tancurile, ci cu nimicirea economiei ţării respective. Toate discuţiile inutile de genul: introducem sancţiuni nu împotriva populaţiei, ci împotriva regimului, că noi luptăm nu împotriva populaţiei Irakului, a Coreei de Nord sau a Rusiei, pe care-i respectăm şi credem că merită mult mai mult, ci împotriva lui Sadam Husein, a lui Kim Jong-Un şi Vladimir Putin –sunt poveşti pentru cei săraci. 

Răsturnarea sistemului este posibilă exclusiv prin ruinarea economiei ţării. Şi aceasta cu siguranţă va fi ruinată. Tactica de excludere a Rusiei de pe arena economiei mondiale a fost adoptată.

Nenorocirea constă într-aceea că pentru o ţară dependentă de exporturile de materie primă acest proces acest este practic ireversibil, iar Putin, la rândul său, l-a accelerat enorm.

Epoca de piatra a luat sfârşit nu pentru că s-a terminat pietrele. La fel, epoca petrolului se va sfârşi nu pentru că nu va mai exista petrol.
Şi în loc de a deţine acest petrol şi de a încetini procesul de trecere la metode alternative de energie şi de a face plecăciuni pentru ca petrolul este cumpărat şi solicitat, în timp ce deţinătorii se folosesc de petrodolari, marele tovarăş, crezându-se stăpânul benzinăriei, a grăbit într-atât procesul de dezvoltare tehnico-ştiinţific, încât nici Green Peace nu şi-a putut imagina, distrugând timp de un an ecologia planetei într-atât, încât nici toată omenirea nu a reuşit să o facă timp de jumătate de veac.

Mai mult, aceasta a adus arabii în Europa, iar o astfel de piaţă de desfacere nu este abandonată aşa simplu, cu una cu două.

Mai pe scurt, visul comuniştilor se va realiza – pensiile într-adevăr vor fi de o sută de mii de ruble, inevitabil e doar că pâinea în aceste circumstanţe va costa 10 mii de ruble, un apartament 100 de miliarde de ruble, iar miliardul va fi echivalentul cu o sută de dolari.

Şi desigur, cadavre. Fie din Siria, fie din Cecenia, fie din Ucraina – nu prea cred că în Ucraina războiul a luat sfârşit. Apropo, în Rusia mereu va fi război, atâta timp cât la conducere va fi Putin, se vor schimba doar decoraţiunile teatrului de luptă. Dacă în Siria va merge ceva contrar scenariului prestabilit, teatrul de război poate să migreze înapoi în Donbas, cu noi posibile altercaţii în Harkov.

Nu trebuie să căutaţi în acest război logică strategică. Aceste lupte au alte scopuri. Sărăcia, războiul, lagăre de concentrare, propaganda televizată – iată cei patru piloni pe care se ţine acest sistem.

Iar  la un moment dat totul va exploda, iar după cum zice Serghei Smirnov – crahul va fi scurt, dar feeric.

Practica demonstrează că e nevoie de doar câteva sute de oameni înarmaţi pentru a instaura haosul în Slaveansk. Iar pentru a instaura haosul într-o astfel de ţară precum Rusia sunt necesare zece grupări a câte o sută de mii de membri, atâţia se vor strânge doar într-un minut. Nu e nevoie să descriem în detalii această perioadă, ea se derulează chiar în faţa ochilor noştri, noi putem doar să tragem cu ochiul la situaţia din Doneţk şi Lugansk .
Aşa zisul „Doneţk” se va întinde pe a şasea parte din teritoriul planetei, de la o mare până la alta. Cu alcoolici la vamă, cu capuri tăiate în râuri, cu tortură în subsoluri, cu dispariţii misterioase a oamenilor de afaceri şi execuţii publice. Ţarul va fi sugrumat în tihnă pe culoarele Kremlinului sau din contra, va fi întâmpinat cu aplauze la monumentul lui Dzerjinski de cei 80% de susţinători, care îl vor spânzura, iar în primele rânduri la acest spectacol vor fi cei care aclamă cel mai tare despre măreţia acestuia.

Iar ulterior, aici pe ruine, cei care vor supravieţui, vor primi puterea. Lumea nu va avea curajul să părăsească cu una cu două acest teritoriu populat de cretini cu arme nucleare. Ţarul va fi scos din laţ, lângă monumentul lui Dzerjinski vor fi arborate drapele americane, va fi adus ajutor umanitar, iar ruşii se vor bate şi vor declara cât de mult îl urăsc pe Putin şi îi iubesc pe Clinton şi Trump, şi a mia oară le vor mulţumi SUA că le-a adus hrişcă şi praf de spălat.

Dar aşa cum a fost nu va mai fi niciodată şi asta trebuie să înţelegem. Nici o superputere energetică nu va mai fi, nici un fel de dolar din aur şi petrol, nu vor mai fi palate, nu va mai fi Soci şi nici un fel de ridicare din genunchi – asta nu va mai fi.

Am avut unica şansă să devenim cu adevărat cel mai măreţ stat din toate cele existente, am primit TOATE oportunităţile în credit, ne-au fost deschise uşile şi am fost invitaţi în cele mai prestigioase comunităţi. Ni se zâmbea şi ni se strângeau mâinile, dar ne-am pierdut totul, deoarece am investit banii căzuţi din cer în castele, jocuri olimpice, maşini de lux, parade militare, războaie, omoruri şi cântece despre măreţie.

Am avut o oportunitate, dar nu am putut să demonstrăm că suntem în stare să menţinem democraţia, să dezvoltăm tehnologia, economia şi securitatea.

Noi doar puteam să generăm conflicte, dar astfel de abilităţi sunt ţinute în depărtare, undeva la nivelul ţărilor din lumea a treia. A doua oară nimeni nu  o să ne mai ofere credite.

Putin a făcut un lucru important -  a scos din oameni cea mai mare mizerie, ură şi xenofobie, cele mai murdare, mârşave şi negre defecte sunt etalate şi scoase în prim plan. Aşa ceva nu fost nici în Uniunea Sovietică.

Gena libertăţii şi cea a gândirii pure are o miraculoasă stare de restabilire după ce a fost chinuită în lagărele de concentrare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, după ce a fost nimicită şi violată în subsoluri, totuşi spre anii 70 această genă s-a regenerat, însă acest proces nu poate continua la nesfârşit.

Într-un final, ajungem la starea în care nimic frumos şi luminos nu mai poate apărea. Societatea civilă nu mai reuşeşte să te regenereze, pentru a da curs unor schimbări majore – membrii săi sunt ucişi înainte, ce aceştia să apară pe lume. Ei sunt omorâţi în sate. Are loc congolizarea ţării. Iar Rusia se mişcă anume în direcţia congolizării.

În Congo de Nord la lumină au ieşit cele mai murdare spirite, la fel şi în Rusia - avem un amestec de KGB, Gestapo şi alte spirite tiranice. Ţara se va transforma treptat într-un melanj între Irak, Haiti, Somalia, Columbia, Statul Islamic şi Donbas.

În capitală, securizată de oamenii legii, o oarecare viaţă va mai exista, însă să nu dea Domnul să ieşiţi după apusul soarelui în stradă.

În Magadan în curând va guverna doar banditismul, unul absolut. Vladivostokul şi Kaliningradul vor încerca să-şi creeze propriile reguli, încercând să se alipească altor republici. În Cecenia va fi Kadîrov, iar în munţi vor fi instaurate noi reguli, de la acest teritoriu putem să ne luăm adio chiar acum. În Rostov, Krasnodar şi Stavropol va fi creată o oarecare Republică Sud-Cazacă, acolo cu toţii vor fi biciuiţi, vor fura ceea ce a rămas din minele abandonate pentru a lupta cu cecenii, cu cei din Inguşetia şi Daghestan. Probabil, periodic, armata ucraineană va încerca să intre în regiunile vecine pentru a face ordine, aşa cum periodic israelienii încearcă să stabilizeze situaţia în Liban – dar fără nici un efect.
Iar între Vladivostok şi Ural va fi China, de la mare până la mare, de la un ocean până la altul, până la Polul Nord. Baikalul va deveni cea mai atractivă zonă din punct de vedere turistic, iar preţul la apartamente se va ridica la milioane de yuani.

Populaţia rusofonă din Blagoveşcensk, Krasnoiarsk, şi orăşelul Tiksi va bate mătănii în faţa Partidului Comunist din China, vor călători pe autostrăzi reparate în maşini destul de bune şi se vor gândi la cât de mult noroc au. În restul teritoriului nu va mai fi nimic, mai bine zis acolo va fi o populaţie subjugată, iar deasupra caselor acestora va fi război, care periodic va migra dintr-o parte în alta. Într-un final, vom avea un mic stat „Moskovia”, la fel ca Imperiul Roman, care a rămas doar cu Italia.

Imperiul Roman s-a destrămat sute de ani în urmă, Imperiu Rus acum 100 de ani, în perioada actuală totul se mişcă atât de accelerat, încât în curând vom avea multe principate micuţe.

Prima etapă e congolizarea ţării – aş spune după exemplul Irakului, unde procesul de degradare avea loc după aceleaşi tipare precum şi în Rusia contemporană. În viziunea mea, finalul congolizării se va produce în 30-40 de ani, însă guvernanţii folosesc toate pârghiile posibile şi imposibile pentru a incuba acest proces.

Oricum, Rusia în orice circumstanţe va pleca de pe arena mondială, arma nucleară cu timpul va fi confiscată, nu va mai perturba liniştea vecinilor – Congo doar nu se mai bagă în farfuria vecinilor, iar ceea ce se va întâmpla în interiorul ţării pe nimeni nu va mai interesa.

Cu toate acestea, există o alternativă. Şansa că această casă de nebuni îşi va recăpăta sănătatea mai rămâne. Însă din păcate, tot mai des mă prind cu gândul că aceasta nu va fi o schimbare de vector, ci un nou stop în procesul de degradare a imperiului. Este factorul istoric. După părerea mea, destinul a fost deja stabilit.