La Ungheni a fost descoperit un stejar care are cîteva sute de ani

Tulpina are o grosime încât cu greu îl cuprind trei oameni.

În vârstă de 77 de ani, mătuşa Vera spune că arborele l-a moştenit de la buneii săi şi este foarte preţios pentru ea. După socotelile femeii, copacul ar avea peste 350 de ani:

„Este ca un membru al familiei, nici nu m-am gândit să îl tai vreodată, mai ales că trei generaţii l-au păstrat. Vara ţine o umbră că te simţi ca la sanatoriu, frunzele stejarului le folosesc la murături, le mai dau şi vecinilor, iar crengile uscate mă încălzesc iarna”.

Femeia spune că după al doilea război mondial, cineva ar fi venit să îl înregistreze, părinţii săi însă nu ar fi permis. De atunci nimeni dintre cei care ar trebui să fie interesaţi de acest monument natural nu i-ar fi bătut la poartă, dar Vera Ţilică nici nu le duce dorul, căci prea mult ţine la acest copac.

Din spusele mătuşii Vera, un moşier cumpărase o suprafaţă mare de teren, inclusiv şi lotul pe care acum se află gospodăria ei şi încă pe atunci stejarul deja prindea la puteri: „Buneii mi-au povestit că pe timpurile când moşierul cumpărase pământul, copacul ar fi fost de grosimea unui picior de om”. Totodată se presupune că arborele ar fi răsărit de la sine, poate o pasăre ar fi adus ghinda care a încolţit pe acel loc.

Istoria acestui copac, probabil, cel mai vechi din raion, o destăinuie şi fratele mătuşii Vera, Vasile, care locuieşte în vecinătate: „Pe timpul celui de-al doilea război mondial stejarul a protejat casa de bombe. Două au căzut peste copac, dar nu l-au doborât. Cu 50 de ani în urmă un fulger a lovit stejarul, i-a făcut o crăpătură mare, dar tot viu a rămas”.

Vasile Ţilica spune că avea un verişor, pădurar de profesie şi undeva prin părţile satului Valea Mare cu 20 de ani în urmă mai creştea un stejar secular. Fiind uscat, l-au doborât şi după cercurile numărate avea 360 de ani şi era cam de aceeaşi vârstă cu stejarul din Dănuţeni.