Скопировать ссылкуDe ce femeile avocat rămân nemăritate
În anul I de Drept, un stimabil profesor ne-a spus încă de la primele cursuri: „Fetelor, dacă nu vă măritați până terminați facultatea, nici nu o veți mai face vreodată!”. Am râs atunci pe sub mustăți. Abia acum înțeleg ce a vrut să spună de fapt domnul profesor. Iată care sunt primele cinci motive pentru care avocatele se așază mai greu la „casa lor”, nu la vreo casă de avocatură.
Facultatea le transformă în „bărbați”
Facultățile de Drept sunt pline de studente. Ici-colo mai vezi câte un student și acela e… Pe cale să devină procuror. Deci, pe cale să se răzbune pe toate fetele care l-au refuzat până atunci.
Așa că, aceste studente înființează „caste” și astfel începe competiția care devine mai „șmecheră” în profesia/aria ei de practică. Iar această competiție le fură din feminitate, gingășie, sensibilitate.
Și după patru ani de „îți arăt eu că voi ajunge la X casă de avocatură sau X instanță”, vom avea o mână (numeroasă) de „bărbați-femei” care vor ști să facă bani. Și atât.
Cred că au întotdeauna – dar, întodeauna! – dreptate
Oricum, orice femeie – nu doar cea avocat – crede că are mereu dreptate. Dar, în cazul femeilor-avocat este și mai pronunțată această siguranță de sine. Orice ai încerca să le spui, îți prezintă niște argumente pe care oricum nu le poți urmări sau combate, iar concluzia va fi izbitoare: „Quod erat demonstrandum!”.
Au standarde înalte. Prea înalte
„Bărbăția” moștenită în facultate nu doar că le face „intangibile”, ci le ridică stima de sine la cele mai înalte standarde. O femeie-avocat se va uita mai întâi la ceasul pe care îl ai la mână, ce mașină conduci și cu ce anume te ocupi. Nu pentru că ar avea nevoie de ceva din partea ta, ci pentru că nu se pot afișa așa, cu oricine.
Sunt obsedate de gramatică
„Pe care”, „voiai să” sau „continuu” sunt doar câteva dintre corecturile pe care le vei auzi destul de des din gura unei femei-avocat. Orice dezacord sau cuvânt folosit cu sensul greșit nu doar că va zgâria auzul ei, ci va conduce inevitabil la scăderea oricărei „dorințe” de a te cunoaște.
Nu știu să primească „iubire”
Anii grei de studii duc la estomparea anumitor dorințe ale femeilor-avocat (mai ales cele sociale, dar și trupești). Timpul (prea mult) petrecut printre Coduri, tratate și legi le „taie pofta” de orice plăcere.
Încrederea în vreun posibil partener trebuie să fie dovedită cu probe clare și concludente. O femeie-avocat nu cedează ușor. Dar, nu pentru că nu ar vrea neapărat, ci pentru că se teme de intimitate. Femeia-avocat este educată să obțină ceva, și mai rar să primească.
P.S: Cunoaștem foarte multe avocate care sunt soții și mame extraordinare, așa că analiza de față trebuie tratată ca o glumă. Sau ca un imbold pentru o scurtă introspecție!
Скопировать ссылку
