70% dintre femei sufera de aceasta boala

Fibromul mai este numit si tumora fibroasa, leiomiom sau miom, dar acesta nu este o tumora maligna (cancer). Fibromul nu trebuie tratat decat in momentul in care creeaza probleme.

Fibroamele sunt mai frecvent intalnite la femei de 30–40 de ani. Pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine.

Cauza exacta a fibroamelor este necunoscuta. Ele apar cand celulele cresc peste masura in stratul muscular al uterului.

Odata ce fibromul se dezvolta, estrogenii si progesteronul par a influenta cresterea acestuia. La o femeie cantitatea cea mai mare din acesti hormoni se secreta in timpul sarcinii. Dupa menopauza, cand scade cantitatea de hormoni secretata, de obicei fibroamele se micsoreaza sau dispar.

Estrogenul joaca un rol major in dezvoltarea fibroamelor deoarece acestea:
- tind sa creasca mai mult cand organismul feminin produce mai mult estrogen (in timpul sarcinii)
- de obicei se micsoreaza cand este secretat mai putin estrogen (dupa menopauza).
Progesteronul pare sa stimuleze cresterea fibroamelor, chiar in absenta estrogenilor.

Simptome

Simptomatologia se poate dezvolta incet in cativa ani sau rapid in cateva luni. Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezinta simptome usoare sau sunt asimptomatice si nu vor avea nevoie niciodata de tratament.
Pentru unele paciente, simptomatologia fibromului devine o problema. In unele cazuri, primul semn poate fi dificultatea aparitiei unei sarcini.

Simptomele si problemele cauzate de fibromul uterin sunt:
- sangerari menstruale anormale; pana la 30% din paciente prezinta schimbari ale ciclului menstrual, de exemplu:
- cicluri menstruale prelungite care pot cauza aparitia anemiei
- dismenoree
- sangerari inainte sau dupa menstruatie
- sangerari intre menstre
- durere sau presiune pelvina, de exemplu:
- durere in abdomen, pelvis sau partea inferioara a spatelui
- durere la contact sexual
- distensie si presiune abdominala
- probleme urinare, de exemplu:
- mictiuni frecvente
- incontinenta urinara
- blocaj renal aparut dupa blocaj ureteral (rar)
- alte simptome:
- dificultate tranzit intestinal
- infertilitate – uneori, fibromul face dificila aparitia unei sarcini
- probleme in timpul sarcinii, cum ar fi dezlipire de placenta si travaliu prematur
- avort spontan.

Mecanism fiziopatologic

Fibromul uterin se poate dezvolta in interiorul cavitatii uterine, in grosimea peretelui uterin sau pe peretele extern al acestuia. Ele pot schimba forma uterului pe masura ce se dezvolta. In timp, marimea, forma, localizarea si simptomele fibromului se pot schimba.

Cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special din decadele trei–patru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani). Pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine. Fibromul poate sa ramana neschimbat ani intregi cu putine simptome sau chiar asimptomatic sau se poate dezvolta rapid.

Fibroamele uterine nu se dezvolta inaintea de aparitia ciclurilor menstruale (pubertate). Acestea cresc mai mult in timpul sarcinii si se micsoreaza dupa menopauza. Terapia de substitutie cu estrogen poate facilita cresterea fibromului dupa menopauza.

Complicatiile fibromului uterin nu sunt obisnuite. Acestea pot fi:
- anemia cauzata de sangerarile abundente
- blocaj la nivelul tractului urinar sau intestinal, daca fibromul le preseaza
- infertilitate, daca fibromul schimba forma uterului sau localizarea trompelor uterine
- durere continua la nivel lombar sau senzatie de presiune in abdomenul inferior (presiune pelvina)
- infectia sau colapsul tesutului fibromatos uterin.

Fibromul poate cauza aparitia unor probleme in timpul sarcinii, cum ar fi:
- avort spontan
- dureri in timpul trimestrului doi si trei
- o pozitie fetala anormala, de exemplu prezentatia pelvina la nastere
-travaliu prematur
- necesitatea operatiei cezariene.

Factorii de risc

Factorii care cresc riscul de dezvoltare al unui fibrom uterin sunt:

 
- varsta: cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special din decadele trei–patru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani); pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine; dupa menopauza, de obicei fibroamele se micsoreaza
- cazuri de fibrom uterin in familie: prezenta fibromului la una din membrele familiei creste riscul de aparitie al acestuia
- etnia: femeile din rasa neagra au predispozitie mai mare fata de cele caucaziene
- obezitate.

Consult de specialitate

Consultul de specialitate se va face atunci cand pacienta prezinta simptome posibile ale unui fibrom uterin:
- menstruatii abundente
- cicluri care au evoluat de la un caracter nedureros la unul dureros in ultimele 3–6 luni
- mictiuni frecvente, dureroase, cu hematurie sau cu inabilitatea de a controla fluxul urinar
- modificarea duratei ultimelor 3 pana la 6 cicluri menstruale
- durere persistenta nou aparuta sau senzatie de greutate in abdomenul inferior sau pelvis.

Medici specialisti recomandati

Fibromul uterin poate fi diagnosticat si tratat de oricare din specialistii urmatori:

 
- medicul de familie
- medicul ginecolog
- medicul de medicina interna
- asistentul practician (asistent care a urmat un program de pregatire intensa intr-o anumita specialitate medicala)
- medicul rezident.

Pentru mai multe investigatii si tratament va fi necesar consultul unui medic ginecolog.

Expectativa vigilenta

Daca nu apar simptome neplacute sau severe, fibromul uterin va fi verificat la examinarea ginecologica anuala a pacientei.
In timpul sarcinii, medicul specialist va monitoriza schimbarile de marime sau pozitie ale fibromului.

Investigatii

Medicul specialist poate suspecta prezenta unui fibrom uterin pe baza:
- rezultatelor unui examen ginecologic
- istoricului simptomelor si al ciclurilor menstruale.

Va fi necesara probabil o ecografie pelvina sau histerosonograma pentru a confirma prezenta unuia sau mai multor fibroame uterine. Histerosonograma se realizeaza prin umplerea uterului cu o solutie sterila salina in timpul unei ecografii transvaginale.

Daca menstruatia este abundenta se va face numaratoarea de hematii pentru a verifica prezenta unei anemii.
Laparoscopia se poate folosi pentru a confirma si localiza fibroamele de pe peretele extern uterin inainte de a fi extirpate (miomectomie).

Teste aditionale

In cazul durerii severe, sangerarilor sau presiunii pelvine, in cazul avorturilor spontane repetate sau dificultatii in a ramane insarcinata, se vor face teste aditionale pentru cautarea altor cauze posibile pentru simptomele pacientei.

Vor fi necesare teste aditionale pentru simptome specifice, cum ar fi probleme urinare sau de tranzit intestinal, pentru diagnosticul pozitiv al afectiunii si dezvoltarea unui plan de tratament.

Majoritatea fibroamelor sunt inofensive, nu cauzeaza simptomatologie si se micsoreaza dupa menopauza. Totusi, unele fibroame sunt dureroase, preseaza pe alte organe interne, sangereaza si cauzeaza anemie sau determina complicatii in sarcina. In cazul fibromului uterin exista cateva tipuri de tratament de luat in calcul. Fibromul poate fi extirpat chirurgical, intregul uter poate fi extirpat sau poate fi micsorat medicamentos. Alegerea tratamentului va fi facuta in functie de severitatea simptomelor si de importanta pastrarii fertilitatii.