O cetate medievală din România s-a dovedit a fi cheia istoriei Ordinului Cavalerilor Teutoni

Feldioara a fost subiect de discuții timp de decenii. De la primele săpături din 1991, arheologii au încercat să stabilească dacă cetatea este legată de Cavalerii Teutoni sau dacă istoria sa se întinde mult mai adânc, până la așezări mai vechi, inclusiv straturi neolitice, transmite springer.com.

Problema consta în lipsa unei cronologii precise. Etapele de construcție se suprapuneau, iar sursele scrise ofereau un câmp prea larg pentru interpretări.

Metode noi de datare

Un pas esențial a fost cercetarea mortarului de construcție. O echipă de specialiști români a analizat 13 probe de liant pe bază de var din cele mai vechi secțiuni ale zidurilor, aplicând metoda radiocarbonului și tehnici chimice moderne.

Rezultatele au permis precizarea vârstei construcțiilor timpurii din piatră. Conform concluziilor autorilor, acestea datează de la începutul secolului al XIII-lea — o perioadă în care Ordinul Teuton a activat în Carpații Orientali.

Contextul istoric al prezenței ordinului

În 1211, regele Ungariei a invitat Ordinul Cavalerilor Teutoni în regiune pentru a proteja granițele de triburile cumane. Cavalerii au primit dreptul de a se stabili pe teritoriul respectiv, însă activitatea lor a depășit rapid cadrul acordului inițial.

Sursele descriu o perioadă de conviețuire tensionată. Ordinul a început să ridice fortificații și să extindă controlul, ceea ce a dus în cele din urmă la un conflict cu coroana ungară și la expulzarea lor după aproximativ 14 ani.

Exact în această perioadă, consideră cercetătorii, s-a format rețeaua de fortificații din care ar fi făcut parte și Feldioara.

Structura arheologică a cetății

Săpăturile au evidențiat un plan complex al obiectivului. Cetatea are două nuclee fortificate: un avanpost militar pe o înălțime și o așezare protejată cu o biserică parohială. Această organizare corespunde modelelor fortificațiilor ordinului din acea perioadă.

Înălțimea zidurilor ajungea la aproximativ 20 de metri, iar sistemul defensiv includea patru turnuri și porți fortificate.

Ce a fost confirmat

Cercetarea nu a făcut doar o precizare a datei. Ea a oferit pentru prima dată dovezi fizice că fundațiile timpurii din piatră coincid temporal cu prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în regiune. Totodată, au fost confirmate și etape mai vechi de utilizare a teritoriului, inclusiv urme ale unor așezări mai vechi, indicând o istorie stratificată a obiectivului.

Feldioara nu se reduce încă la o singură versiune istorică. Totuși, noile date înclină balanța spre ipoteza legăturii sale cu Ordinul Teuton. După cum notează autorii studiului, știința dispune acum de „fapte reci, verificabile”, care permit o reconstrucție mai precisă a unei perioade scurte, dar semnificative, a prezenței cavalerilor în Europa de Est.