A fost descoperit adevăratul meridian zero al Pământului

Meridianul care traversează Africa, Europa, Alaska și ambii poli împarte Pământul în două părți, reflectând o cantitate egală de lumină. Simetria descoperită recent ar putea juca un rol important în clima planetei.

Cercetătorii știu că emisferele Nord și Sud au o capacitate reflectorizantă (albedo) aproape egală. La Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA (NOAA) au analizat date satelitare pe o perioadă de 25 de ani și au descoperit o altă graniță care împarte planeta noastră în două pe același criteriu, dar perpendicular.

Despre această descoperire, cercetătorii au raportat în paginile Nature. Axul de simetrie, susținut geofizic, trece prin meridianele de 27° longitudine estică și 153° longitudine vestică. Emisferele separate de acesta sunt aproape identice în trei parametri — albedo în condiții senine, capacitatea reflectorizantă a norilor și proporția de suprafață acvatică liberă de gheață.

Inițial, descoperirea a părut autorilor o simplă coincidență, recunoaște unul dintre ei, meteorologul Jianhao Zhang, care studiază norii.

„Am fost convins că simetria 'est-vest' nu este întâmplătoare datorită celor trei caracteristici ale sale — unicitatea, stabilitatea și ceea ce numim simetrie triplă. Să descoperi o singură graniță, de o parte și de alta a căreia radiația reflectată totală coincide — este acceptabil. Dar o separare stabilă și unică 'est-vest', în care distribuția uscatului și oceanului, albedo-ul senin și cel al norilor sunt simultan egale, cu siguranță nu poate fi o întâmplare — mai ales având în vedere cât de variabili și dinamici sunt norii”, subliniază el.

În medie, pe parcursul celor 25 de ani de observații, axa simetriei est-vest trece în apropierea longitudinii estice de 27° — dar nu este fixă rigid. Deplasările anuale mici sunt strâns legate de faza Oscilației El Niño-Sud (ENSO) — un fenomen climatic global cauzat de variațiile temperaturii suprafeței Oceanului Pacific.

„Cu alte cuvinte, această simetrie poate să nu fie doar o coincidență geometrică. Este posibil să fie legată de unul dintre cele mai importante mecanisme ale variabilității climei pe Pământ. ENSO poate acționa ca un regulator pe scară largă, care ajută la menținerea pe termen lung a axei de simetrie 'est-vest' în zona longitudinii estice de 27°”, spune Zhang.

Aivind Hodnebrog de la Centrul Internațional pentru Cercetări Climatice din Oslo a fost inițial sceptic față de descoperire: „Am privit simetria est-vest cu un oarecare scepticism — separarea la 27° longitudine estică pare intuitiv mult mai puțin evidentă decât cea de la ecuator. Mi-a venit în minte că ar putea fi o simplă coincidență”.

După ce a studiat lucrarea colegilor, climatologul a fost de acord că granița pare a fi o „caracteristică stabilă — și, posibil, o altă proprietate surprinzătoare a Pământului”.

Potrivit lui, legătura cu ENSO ar putea fi, de asemenea, importantă. Spre deosebire de simetria nord-sud, care pare să slăbească din cauza influenței încălzirii globale asupra gheții marine și norilor, simetria „est-vest” este acum stabilă — deși modelele sugerează că în viitor și aceasta ar putea fi perturbată. „Apariția potențială a asimetriei în această direcție ar putea servi drept indicator al schimbărilor în circulația atmosferică”, consideră Hodnebrog.

Martina Jucker, care predă bazele științelor atmosferice la Universitatea din New South Wales, nu a fost convinsă de articol.

„Vremea și clima pe Pământ schimbă ușor influențe între diferite longitudini. Acest lucru este legat de rotația planetei, care creează centuri de vânturi estice și vestice, iar perturbațiile atmosferice se propagă preferențial în direcția est-vest”, explică ea.

Mecanismele care susțin simetria „est-vest” ar putea avea importanță pentru proiectele de geoinginerie, consideră Zhang. De exemplu, încercările de a crește albedo-ul unei emisfere ar putea fi anulate de un circuit de feedback global.

„Pentru a calcula mai precis consecințele măsurilor de geoinginerie, este necesar să înțelegem mai bine cum reacționează norii, circulația atmosferică, precipitațiile și capacitatea reflectorizantă a planetei în cadrul tuturor sistemelor interconectate ale Pământului”, concluzionează cercetătorul.