Oamenii de știință au găsit o nouă metodă de a prezice cutremure puternice
După cutremurul devastator din estul Japoniei din 2011, seismologia a făcut un pas important înainte: au apărut sisteme de monitorizare mai precise și noi modele de comportament ale scoarței terestre.

Însă întrebarea dacă este posibil să se prevadă din timp o catastrofă de o asemenea amploare rămâne deschisă. După cum au descoperit oamenii de știință japonezi, cheia răspunsului ar putea fi dată de cutremurele mici, considerate anterior nesemnificative. Despre aceasta informează portalul The Mainichi.
În 2025, specialiștii au observat două clustere de activitate seismică la nord de epicentrul catastrofei din 2011. Unul dintre ele reprezenta un roi de cutremure cu magnitudinea de până la 6,9 în apropierea coastei Sanriku, iar celălalt – un eveniment cu magnitudinea 7,5 lângă țărmurile prefecturii Aomori. Aceste procese au fost însoțite de serii de șocuri mai mici, care pot semnala acumularea tensiunii în scoarța terestră.
Potrivit profesorului Reta Hino de la Universitatea Tohoku, astfel de secvențe au fost observate și anterior: „Clusterele de cutremure cu magnitudinea în jur de 6 extind treptat zona focarului, ceea ce în cele din urmă poate conduce la un eveniment major”. O imagine similară a precedat cutremurele din anii 1968, 1994 și 2011.
Concepțiile moderne despre natura cutremurelor s-au schimbat, de asemenea. Dacă anterior oamenii de știință se bazau pe așa-numitul „model al asperităților” – zone fixe ale faliilor unde se acumulează tensiune –, acum granița plăcilor tectonice este privită ca o mozaică formată din numeroase astfel de zone. Când una dintre ele cedează, are loc un cutremur moderat, dar dacă cedează mai multe simultan – este posibilă o catastrofă.
Unul dintre indicatorii cheie ai evenimentelor majore sunt deplasările lente ale plăcilor sau „slow slip events”. Aceste mișcări aproape imperceptibile se pot răspândi înaintea unui cutremur puternic. „Activitatea seismică se extinde sincron cu zona de alunecare lentă – sunt două fațete ale aceluiași proces”, a subliniat Hino.
Cu toate acestea, chiar și tehnologiile moderne nu garantează încă un prognostic precis. „Am îmbunătățit semnificativ monitorizarea, dar nu suntem siguri că putem detecta toate procesele care au avut loc înaintea catastrofei din 2011”, a accentuat cercetătorul.
Un interes deosebit îl prezintă așa-numitele „cutremure repetitive” – serii de șocuri foarte slabe care apar în același punct al faliilor. După cum explică profesorul Naoki Uchida de la Universitatea din Tokyo, dacă astfel de microevenimente încep să apară mai frecvent, acest lucru poate indica accelerarea mișcării plăcilor și creșterea riscului unui cutremur major.
Oamenii de știință japonezi lucrează deja la un sistem care să permită monitorizarea acestor semnale în timp real. Potrivit specialiștilor, rețeaua densă de stații seismice din țară este deja capabilă să înregistreze chiar și cele mai slabe șocuri.
Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.