Microplasticul s-a dovedit a fi capabil să reconfigureze creșterea celulelor creierului
În cadrul experimentului, concentrația de plastic a fost intenționat redusă pentru a imita impactul real asupra mediului, și nu o intoxicație extremă.

Particulele minuscule de plastic pot pătrunde prin bariera de protecție (bariera hematoencefalică) în celulele creierului și pot perturba dezvoltarea lor normală. Un nou studiu a arătat că cele mai mici fragmente provoacă cele mai vizibile modificări. Lucrarea a fost publicată în revista NanoImpact.
Cum ajunge plasticul în creier
Producția mondială de plastic crește în fiecare an, iar o parte semnificativă a acestuia se transformă în particule microscopice. Aceste fragmente ajung în organismul uman prin apa potabilă, alimente și aer. Cercetări anterioare au confirmat deja că microplasticul poate traversa bariera hematoencefalică – protecția naturală a creierului împotriva substanțelor nocive din sânge. Totuși, până acum existau puține date despre modul în care aceste particule afectează celulele nervoase sănătoase.
Experiment realist
Pentru a clarifica această problemă, oamenii de știință de la Universitatea din Finlanda de Est au realizat o serie de experimente. Ei au folosit neuroni corticali primari – celule nervoase autentice prelevate din creierul șoarecilor embrionari. Aceasta a permis obținerea unui model mult mai apropiat de creierul uman real.
Celulele au fost expuse la particule de polistiren – unul dintre cele mai răspândite tipuri de plastic. Cercetătorii au testat trei dimensiuni: 50, 100 și 250 nanometri în diametru. Concentrația de plastic a fost intenționat scăzută pentru a imita expunerea reală din mediu, nu o intoxicație extremă.
Ce au arătat rezultatele
Cele mai mici particule, de 50 nanometri, au avut cel mai vizibil efect. Deși nu au ucis celulele și nu au perturbat comunicarea lor electrică, neuronii au început să dezvolte ramuri (neuriți) mult mai lungi decât în grupul de control. Particulele mai mari nu au provocat un astfel de efect.
„Este important să înțelegem că nu contează doar concentrația și materialul, ci și dimensiunea particulelor”, a subliniat conducătoarea studiului, Veronika Gorova. „Pe măsură ce dimensiunea nanoparticulelor scade, observăm modificări mai pronunțate, deși relativ mici.”
Analiza genetică a confirmat aceste observații. În celulele expuse la cele mai mici particule, s-a modificat activitatea genelor responsabile de creșterea și dezvoltarea prelungirilor nervoase. Un gene asociat cu alungirea ramurilor și dependent de calciu a fost deosebit de activ.
Studiul a arătat că chiar și dozele mici de microplastic pot influența dezvoltarea fizică a creierului. Deși expunerea pe termen scurt nu a dus la moartea celulelor sau la perturbări serioase ale funcționării lor, oamenii de știință subliniază: în viața reală, omul este supus unei expuneri constante, pe parcursul mai multor ani, la plastic. Cum va afecta acest impact cumulativ sănătatea sistemului nervos pe termen lung rămâne o întrebare deschisă.
Studiul a demonstrat pentru prima dată că dimensiunea particulelor de microplastic joacă un rol cheie în modul în care acestea influențează celulele nervoase în dezvoltare. Aceasta deschide o nouă direcție pentru cercetări viitoare privind riscurile neurologice potențiale legate de poluarea mediului cu plastic.