Europa vrea să construiască propriul „dom” de apărare antiaeriană

În mai 2025, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat lansarea proiectului „Domul de Aur” (Golden Dome) — un nou sistem gigantic de apărare antirachetă. Potrivit acestuia, „Domul de Aur” va fi construit pe „tehnologii de generație următoare” și va include componente terestre, maritime și spațiale. „Domul de Aur” va trebui să intercepteze orice rachetă lansată asupra SUA, inclusiv cele hipersonice, informează rfi.fr.

Acest scut antirachetă amintește de o versiune îmbunătățită a „Domului de Fier” israelian — un sistem tactic de apărare antirachetă destinat protecției împotriva rachetelor tactice neghidate, precum și a proiectilelor și minelor de mortier cu o rază de zbor între 4 și 70 de kilometri.

Testele de luptă ale „Domului de Fier” au fost finalizate în iulie 2010, prima baterie a fost pusă în serviciul armatei israeliene în martie 2011, iar până de curând „Domul de Fier” a fost cel mai testat sistem de apărare aeriană din lume, având în vedere utilizarea sa îndelungată și sistematică în condiții de luptă.

În contextul creșterii conflictelor militare și a militarizării accelerate a statelor, în Uniunea Europeană se discută tot mai mult despre oportunitatea unui sistem comun de apărare antiaeriană.

Competiție acerbă

În 2022, Germania a lansat inițiativa European Sky Shield (ESSI) — „Scutul Ceresc European”. Aceasta se bazează pe tehnologii germane (interceptoare Iris-T ale companiei Diehl Defence și radare Hensoldt), precum și pe sistemele americano-israeliene Patriot și Arrow 3. În plus, Israelul a oferit separat servicii pentru crearea „scutului european” pentru NATO și Uniunea Europeană.

Există și Michelangelo Security Dome, prezentat de compania italiană Leonardo la sfârșitul anului 2025. Componentele acestui scut includ atât sistemul american Patriot, cât și sistemele antiaeriene cu rază medie și lungă SAMP/T NG, dezvoltate de consorțiul european Eurosam (MBDA Italia și Thales Franța).

Franța, la rândul său, a propus sistemul SkyDefender, realizat de grupul Thales. Spre deosebire de omologii săi germani și italieni, acest sistem este 100% european — de la radare și sateliți până la armament și sisteme de control. Thales a prezentat pentru prima dată sistemul SkyDefender la expoziția de apărare Bedex, care a avut loc la Bruxelles la începutul lunii martie. Toate componentele acestui „dom” folosesc algoritmi de inteligență artificială dezvoltați de inginerii grupului francez.

Se presupune că SkyDefender va putea proteja cerul european de toate amenințările aeriene — de la cele mai „leneșe”, cum ar fi dronele înarmate, până la cele mai rapide, de exemplu rachetele hipersonice care zboară cu viteze de peste 6.000 km/h — prin trei straturi de protecție.

Domul poate include și un sistem de avertizare timpurie din orbita geostaționară, bazat pe sateliți echipați cu senzori infraroșii dezvoltați de compania Thales Alenia Space (filială a Thales și a companiei italiene Leonardo). Acești sateliți pot detecta lansarea unei rachete balistice dintr-un siloz înainte ca aceasta să intre în raza de acțiune a radarelor terestre.

Sistemul propus de grupul Thales este cel mai „tânăr” de pe piața apărării antiaeriene, care a început să crească după începutul agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Potrivit companiei de analiză Mordor Intelligence, această piață va crește cu 5,2% pe an în perioada 2025-2030 și va atinge 65,3 miliarde de dolari.

Dacă anterior statele europene subestimau apărarea antiaeriană după încheierea Războiului Rece, acum competiția în acest domeniu poate provoca tensiuni chiar și la nivel diplomatic.

Așadar, proiectul german European Sky Shield a stârnit nemulțumirea Franței și Italiei, deoarece utilizează armament american și israelian, motiv pentru care cele două țări au refuzat să se alăture acestuia. Totuși, aproximativ douăzeci de țări europene (inclusiv Olanda, Finlanda, Elveția și Estonia) au susținut această inițiativă.

Cheltuieli uriașe

Totuși, niciun sistem nu a demonstrat până în prezent că poate asigura o protecție sută la sută. Acest lucru a fost demonstrat, de exemplu, de dronele și rachetele iraniene care au reușit să treacă de „Domul de Fier”.

În plus, crearea unui sistem complex de apărare antiaeriană necesită investiții financiare considerabile. Astfel, punerea în funcțiune a „Domului de Aur” până la sfârșitul mandatului lui Donald Trump ar necesita aproximativ 175 de miliarde de dolari. Iar, după cum indică comentatorii militari, realizarea acestuia într-un timp atât de scurt este nerealistă din cauza dificultăților tehnice uriașe.

La fel ca Inițiativa Strategică de Apărare (sau „Războiul Stelelor”), lansată de Ronald Reagan în anii 1980, „Domul de Aur” presupune plasarea în spațiu a unor sateliți-interceptori care pot coborî rapid de pe orbită și pot distruge o rachetă balistică intercontinentală în faza inițială a accelerării acesteia.

Potrivit calculelor lui Todd Harrison de la American Enterprise Institute, pentru a garanta că cel puțin un interceptor se află întotdeauna în zona de acțiune în timpul fazei de accelerare a rachetei, pe orbită ar trebui să existe aproximativ 950 de astfel de aparate. „Dacă inamicul lansează zece rachete simultan, ar fi necesari aproximativ 9.500 de interceptori în spațiu pentru a garanta că cel puțin zece dintre ei se află la distanța potrivită”, explică Thomas Roberts, profesor la Institutul Tehnologic din Georgia, amintind că China dispune de 350 de rachete balistice intercontinentale, iar Rusia — de 306, fără a lua în calcul rachetele lansate de submarine.

Potrivit Biroului Bugetar al Congresului SUA, pentru interceptarea a „uneia sau două rachete balistice intercontinentale” ar fi necesară o constelație de aproape 2.000 de sateliți, cu un cost între 161 și 542 miliarde de dolari.

Prin urmare, crearea unui scut complet impenetrabil împotriva unui atac masiv pare nerealistă și extrem de costisitoare.

Dronele: experiența ucraineană căutată în „războiul săracilor”

Experiența războiului din Ucraina arată că cele mai mari daune populației și infrastructurii le provoacă dronele. Ele sunt, de asemenea, responsabile pentru 70% din pierderile de pe front.

O situație similară se observă în Orientul Mijlociu: majoritatea sistemelor antiaeriene existente în țările Golfului Persic sunt concepute în primul rând pentru a intercepta rachete balistice care zboară la altitudini mari. Totuși, atacurile Iranului se bazează pe utilizarea dronelor ieftine cu rază lungă de acțiune, care zboară la altitudini joase și împotriva cărora aceste sisteme sunt slab adaptate.

În Europa, se observă aceeași abordare bazată pe tehnologii foarte complexe și costisitoare. Totuși, după cum arată evenimentele recente, tocmai dronele, considerate mult timp „arma săracilor”, sunt fundamentul tacticii conflictelor moderne, ceea ce impune Vestului să-și revizuiască doctrina militară.

„În Franța se produc anual aproximativ 10.000 de drone. Anul trecut, doar pe partea ucraineană erau 4,5 milioane, iar dacă adăugăm și pe cea rusă — de peste două ori mai multe. Din punct de vedere cantitativ, experiența lor este incomparabil mai mare”, a declarat pentru agenția France-Presse Emmanuel Low, reprezentant internațional al clusterului ucrainean de tehnologii cu dublă utilizare.

Dronele Shahed, lansate în roiuri, se dovedesc „extrem de eficiente”, iar pentru neutralizarea lor este necesară utilizarea unor mijloace „cu costuri comparabile”, a subliniat săptămâna trecută generalul Jerome Bellanger, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene și Spațiale franceze, într-o întâlnire cu Asociația Jurnaliștilor de Apărare. Cu alte cuvinte — să nu dobori o dronă care costă 50.000 de euro cu o rachetă care costă câteva milioane.

Drona creată de Iran, pe care Rusia a testat-o și perfecționat-o în timpul luptelor din Ucraina, este acum folosită într-o versiune îmbunătățită împotriva Israelului și forțelor occidentale din Orientul Mijlociu. „Este în continuă perfecționare, iar metodele de combatere a ei se schimbă foarte rapid”, a remarcat generalul, menționând rețelele antidrone, bruiajul radioelectronic și dronele-interceptoare — tactica cea mai larg utilizată în Ucraina.

„Drona-interceptor cu un cost aproximativ similar este o invenție a războiului ruso-ucrainean”, explică Evgheni Rokițki, reprezentant al Asociației Ucrainene a Clusterelor Inovatoare și Spațiale. De aceea, în ultimele luni, SUA și țările europene au început să invite specialiști militari ucraineni în domeniul producerii și utilizării dronelor pe front.

La 9 martie, președintele Ucrainei, Vladimir Zelenski, a declarat că 11 țări, inclusiv state situate în apropierea Iranului și Europei, au apelat la Kiev pentru sfaturi despre cum să facă față unor astfel de atacuri. El nu a precizat despre care țări este vorba.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.