Lumea pierde monumente culturale din cauza schimbărilor climatice

Căldura extremă, umezeala și sarea distrug zidurile templelor, moscheilor și cetăților, amenințând să transforme în ruine mari monumente ale trecutului.

Războaiele și revoluțiile amenință de mult monumentele naționale ale patrimoniului cultural – recent, de exemplu, în Iran și Ucraina. Însă există și un alt pericol – schimbările climatice, scrie dw.com.

Obiectele Patrimoniului Mondial UNESCO – de la temple-piramidă vechi de 4.000 de ani în Irak până la celebrele statui de aproximativ 800 de ani de pe Insula Paștelui – suferă tot mai des din cauza eroziunii și degradării. Creșterea temperaturilor, furtunile mai puternice și secetele afectează materialele de construcție. Un studiu UNESCO din 2025 arată că 80% dintre obiectele Patrimoniului Mondial sunt supuse stresului climatic, deoarece materialele antice, precum lemnul și piatra, sunt aproape incapabile să se adapteze la temperaturile medii în creștere.

Iată câteva dintre cele mai vulnerabile locuri:

„Leagănul civilizației”: zigguratul din Ur

Mii de ani de istorie pot fi șterși, pe măsură ce sudul Irakului devine tot mai fierbinte. Creșterea temperaturii provoacă o eroziune puternică. În mijlocul unui peisaj deșertic se înalță celebrul ziggurat din Ur – un complex templu vechi de 4.000 de ani, al cărui centru este un templu dedicat zeiței sumeriene a Lunii, Nanna. Construcția este tot mai degradată. Dunele mobile și vânturile puternice îi distrug structura.

În plus, apele subterane devin tot mai sărate din cauza căldurii și secetei. Acest lucru distruge cărămizile crude ale templelor mesopotamiene antice. „Aceste depuneri de sare sunt o consecință a schimbărilor climatice”, confirmă Kazem Hasun de la Oficiul Antichităților din provincia Di-Kar. Cristalele de sare pătrund în material, se extind și îl distrug treptat.

Ruinele vechiului Babilon de pe malul Eufratului sunt, de asemenea, amenințate: nivelul ridicat de săruri distruge și aici construcțiile. Arheologii încearcă să contracareze acest fenomen – de exemplu, folosind cărămizi crude desalinizate, realizate după tehnologii milenare.

Moscheile din Isfahan, Iran

În prezent, monumentele istorice din Iran sunt amenințate în special de război. Totuși, schimbările climatice lasă și ele urme vizibile aici. Printre obiectele afectate se numără moscheile istorice din orașul Isfahan.

Moscheea centrală a orașului – Vineri – ilustrează evoluția arhitecturii islamice pe parcursul a douăsprezece secole. Construcția a început în anul 841, dar a fost reconstruită și extinsă până la sfârșitul secolului XX. UNESCO o numește „muzeu al arhitecturii iraniene”. Cu domurile sale impresionante și decorațiunile bogate din tencuială, a devenit un model pentru clădirile religioase și educaționale din multe părți ale regiunii – de la Iran până în Irak și Siria.

În apropiere se află Meydan-e Imam – o piață vastă din secolul XVII. Aici se găsește, printre altele, celebra Moschee a Imamului cu domul său albastru și caligrafia sa rafinată.

Totuși, clădirile stau pe un sol instabil – acesta se lasă din cauza nivelului în scădere constantă al apelor subterane, cauzat de secetă. Temperaturile extreme și fluctuațiile bruște ale umidității aerului degradează suplimentar construcțiile. UNESCO avertizează: fără măsuri de contracarare, acest proces lent poate duce la fisuri și pierderea stabilității – în cel mai rău caz, la prăbușire.

Statui moai de pe Insula Paștelui

Potrivit unui studiu al Universității din Hawaii, celebrele statui moai de pe Rapa Nui (Insula Paștelui) ar putea fi tot mai des acoperite de apă în următoarele decenii.

Obiectul cel mai vulnerabil este Ahu Tongariki, cu cele 15 figuri monumentale. Din cauza creșterii nivelului mării, valurile și inundațiile devin mai puternice, iar conform studiului din 2025, acestea amenință mai mult de jumătate din valorile culturale ale acestui loc. Aceasta ar fi o catastrofă nu doar pentru cultura mondială, ci și pentru locuitorii Rapa Nui, subliniază autorul principal al studiului, Noah Paoa.

„Aceste locuri au o importanță centrală pentru identitatea și tradițiile noastre”, spune Paoa. În plus, ele sunt esențiale pentru turismul insulei. „Dacă nu vom lua măsuri, pe termen lung ar putea fi amenințat chiar și statutul insulei ca obiect al Patrimoniului Mondial UNESCO”, avertizează el.

Marele Zid Chinezesc

Marele Zid Chinezesc, cu o lungime de peste 21.000 de kilometri, este considerat una dintre cele mai grandioase construcții din lume. A fost construit și extins timp de peste două mii de ani, iar din 1987 face parte din lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Totuși, și acest monument arhitectural este amenințat.

Numeroase secțiuni ale zidului sunt construite din pământ bătut și sunt vulnerabile la vânt, ploaie și depuneri de sare. Acest lucru duce la fisuri, degradare și posibile prăbușiri. Astăzi, doar aproximativ șase procente din zid sunt în stare bună, iar aproape jumătate sunt grav deteriorate sau pierdute.

Cercetătorii fac apel urgent la măsuri de protecție – de exemplu, utilizarea unor straturi naturale de protecție din licheni, mușchi și alte microorganisme, așa-numita „biocorciță”.

Așadar, schimbările climatice amenință nu doar natura, ci și patrimoniul cultural al omenirii, deci o parte din istoria noastră comună.