Investigație: Active strategice de pe malul drept al Nistrului, folosite de Tiraspol

Stația deservește activitatea Uzinei Metalurgice Moldovenești (MMZ) din Râbnița, situată pe malul stâng al râului. O investigație realizată de jurnaliștii de la Zona de Securitate și de la Cusens.md arată că, deși uzina este una dintre principalele surse de finanțare ale regimului separatist de la Tiraspol, infrastructura-cheie pentru funcționarea acesteia se află pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova, transmite stiri.md.

Stația de purificare din Boșernița este păzită de un angajat al Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne. Potrivit documentelor, la 1 ianuarie 2025 a fost semnat un contract de servicii de pază, valabil un an, în valoare de peste 1,4 milioane de lei, care include atât stația de purificare din Boșernița, cât și stația de pompare a apei din satul Tarasova, ambele aparținând Uzinei Metalurgice Moldovenești.

Stația de la Boșernița ocupă o suprafață de aproape 13 hectare și este formată din construcții, instalații și bazine acvatice. A fost construită în perioada sovietică și, în 1988, a ajuns în gestiunea uzinei metalurgice din Râbnița printr-un act de transmitere-primire. În anul 2001, acest act a stat la baza înregistrării construcțiilor la Cadastru în proprietatea uzinei, însă terenurile aferente au rămas, până în 2012, în proprietatea orașului Rezina.

În perioada 1993 – 2010, orașul Rezina a fost aprovizionat cu apă potabilă de la această stație. Administratorul Întreprinderii Municipale „Servicii Comunal-Locative” din Rezina, Veaceslav Curti, explică faptul că apa purificată la Boșernița este vitală pentru activitatea uzinei din Râbnița, întrucât procesul tehnologic necesită apă moale pentru a evita deteriorarea utilajelor. După tratare, apa este pompată în rezervoare și transportată prin conducte către uzină.

Apa provine atât din râul Nistru, cât și din izvoare situate la aproximativ 17 kilometri distanță, în satul Tarasova, unde se află stația de pompare, aflată, de asemenea, în proprietatea MMZ și păzită de aceeași întreprindere de stat.

Uzina Metalurgică Moldovenească este, de jure, o societate pe acțiuni de tip deschis, înregistrată în anul 2003 la Agenția Servicii Publice a Republicii Moldova, însă, de facto, este controlată de administrația separatistă de la Tiraspol. Cu toate acestea, uzina a obținut autorizații de mediu pentru utilizarea apei din Nistru, emise de Agenția de Mediu. Ultima autorizație, valabilă până în 2031, a fost semnată în martie 2019, inclusiv de Grigori Carpov, pe atunci inspector principal la Inspecția pentru Protecția Mediului Rezina, actualmente șef al instituției. Acesta a confirmat că ultimul control a avut loc în 2019 și că nu au fost constatate încălcări.

Potrivit investigației, procesul de privatizare a terenurilor aferente stațiilor ar fi început în anul 2003, odată cu alegerea lui Mihail Cuț, candidat al Partidului Comuniștilor, în funcția de primar al orașului Rezina. La acel moment, terenul stației din Boșernița aparținea orașului, iar cel de la Tarasova nu. După șase luni de mandat, prin Hotărâre de Guvern, terenul de la Tarasova a fost trecut în proprietatea orașului Rezina.

La 18 decembrie 2003 a fost semnat actul de preluare-predare a terenurilor, iar la 1 ianuarie 2004 Primăria Rezina și Uzina Metalurgică Moldovenească au semnat două contracte: unul de arendă a terenurilor, pe un termen de 22 de ani (până în 2026), și altul de vânzare a apei potabile către oraș. În septembrie 2010, uzina a solicitat cumpărarea terenurilor, însă Consiliul orășenesc Rezina a respins cererea cu votul a 16 consilieri, singurul vot favorabil fiind exprimat de Mihail Cuț, pe atunci consilier.

Ulterior, Consiliul orășenesc a solicitat Guvernului preluarea terenurilor în proprietatea statului, invocând importanța națională a stațiilor, care deserveau mai multe raioane. Guvernul nu a intervenit, iar la 17 martie 2012 Consiliul a aprobat vânzarea terenurilor către uzină pentru puțin peste 500.000 de lei, echivalentul a aproximativ 30.000 de lei per hectar.

Fostul prim-ministru Vlad Filat, solicitat pentru o reacție, a declarat inițial că are nevoie de timp pentru a se documenta, însă nu a mai revenit cu un răspuns până la publicarea investigației, nici la telefon și nici în scris.

În paralel, relațiile dintre orașul Rezina și uzina din Râbnița s-au tensionat. La sfârșitul anului 2009, uzina a redus volumele de apă livrate orașului, iar ulterior a acționat în judecată Primăria Rezina și Î.M. „Servicii Comunal-Locative”, invocând o datorie de aproximativ 159.000 de dolari acumulată în perioada august – decembrie 2009. În urma procesului, Primăria a fost obligată să achite peste 1,8 milioane de lei, iar conturile au fost puse sub sechestru.

Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.