Veteranii de război din Ucraina şi rănile care nu se vindecă niciodată

De când a început, în primăvara lui 2014, războiul dintre Guvernul ucrainean şi forţele separatiste sprijinite de Rusia a dus la peste 9.000 de morţi, din care cam un sfert civili, potrivit estimărilor ONU. Alte mii s-au întors cu răni de nevindecat. Fotograful american de origine ucraineană Joseph Siwenki a documentat viaţa acestora în centrele de reabilitare din întreaga ţară, scrie Time.

La Centrul de Arşi din Kiev, spre exemplu, mirosul de clor umple aerul. Asistentele trec grăbite pe holuri cu cărucioare pline de medicamente. În unitatea de îngrijire intensivă, aliniate pe lângă zid ca nişte acvarii enorme, sunt camere cu pereţi de sticlă ocupate de soldaţii care se recuperează încet.

Vadim Dovhoruk, un tânăr de 23 de ani din Forţele Speciale, zace într-un asemenea pat şi urmăreşte televizorul. Se odihneşte între operaţii, după ce a pierdut un braţ şi ambele picioare în luptă. Lângă el se află tatăl său Iuri, mecanic, care face săptămânal drumul de şapte ore până în capitală ca să fie cu fiul său. Cu toate acestea, se socotesc norocoşi, comparativ cu ce au suferit alte familii.

Joseph Siwenki spune că munca sa prin spitalele şi centrele de reabilitare din Ucraina a fost deseori deprimantă, însă o face cu gândul la poporul ucrainean – „E important pentru ei să înţeleagă preţul independenţei lor”.

Preţul a fost însă mai mare decât se aşteptau ucrainenii când au răsturnat Guvernul pro-rus, în februarie 2014. Revoluţia pro-europeană a declanşat răspunsul violent al Moscovei, care a anexat peninsula Crimeea şi a alimentat o revolta separatistă în regiunea Donbas. Ucraina a ripostat şi zeci de mii de soldaţi şi voluntari au fost trimişi pe front pentru a stopa invazia rusă, scrie sursa citată.

Luptătorii şi echipamentele militare s-au transportat peste graniţe în sprijinul rebelilor pro-ruşi. Tancuri, mitraliere şi lansatoare de rachete, folosite de ambele părţi beligerante.

Moscova este cel mai aproape de titlul de învingător în acest război. Regiunile estice ale Ucrainei sunt la pământ – au infrastructura distrusă şi sunt acum enclave separatiste conduse de marionete ale Rusiei. Ucraina nu mai controlează porţiuni mari de graniţă. Conflictul a îngheţat, însă Moscova îl poate alimenta când doreşte, cu arme şi trupe, când doreşte să-şi destabilizeze vecinul.

În ultimele luni însă, Ucraina s-a descurcat şi fără ajutorul Rusiei – corupţia este încă în floare, Guvernul este contestat, luptele politice au blocat reformele. Mulţi au început să se întrebe dacă războiul a meritat.

Dovhoruk nu este printre cei care au asemenea dubii. Ca toţi soldaţii fotografiaţi de Siwenki, crede că Ucraina ar fi acum în stare mai proastă dacă nu riposta. Poate că Rusia ar fi anexat bucăţi întregi din est, aşa cum a făcut cu Crimeea.

Tatăl său este însă dezamăgit. Deşi a susţinut revoluţia de acum doi ani, spune că „oamenii s-au schimbat puţin, însă ţara e aceeaşi. Cu excepţia faptului că a pierdut bucăţi mari de teritoriu, tăiate ca membrele prea multor soldaţi care au luptat în acest război”.