Topul ţărilor care exportă cele mai multe organe

Cu toate acestea, accesul pacienţilor la transplant depinde de sistemul de sănătate din ţară, nivelul de dezvoltare tehnică, dar şi de disponibilitatea organelor.

Cea mai mare problemă este lipsa organelor pentru transplant. Deşi în ţările dezvoltate, programele existente în acest sens funcţionează, reuşita unei intervenţii pentru transplantul de organe, provenite de la pacienţii intraţi în moarte clinică, scade considerabil din cauza incompatibilităţii. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii intervenţia chirurgicală pentru transplatul de rinichi este cea mai răspândită şi este practicată în 91 de ţări ale lumii. În 2006 în întreaga lume au fost efectuate 66.000 de intervenţii chirurgicale pentru transplantul de rinichi, 21.000 de intervenţii pentru transplatul de ficat şi 6.000 de operaţii pentru transplatul de inimă. 

Brazilia, Franţa, Italia, Polonia şi Spania au adoptat legi care oferă posibilitatea tuturor adulţilor să-şi dea acordul privind donarea organelor sale după moarte. 

Spre exemplu, în Spania se realizează cel mai mare număr din lume de transplanturi cu organe recoltate de la cadavru, deoarece în orice moment există echipe medicale disponibile pentru efectuarea acestor manevre terapeutice care sunt plătite diferenţiat. Şi în Rusia există o lege în acest sens, însă aceasta interzice prelevarea de organe, după moarte, de la copii orfani. 

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, printre ţările care importă cele mai multe organe pentru operaţii de transplant sunt Australia, Canada, Israel, Japonia , Oman, Arabia Saudită şi SUA. 

La nivel mondial, folosirea donatorilor în viaţă pentru recoltarea de organe destinate transplantului este interzisă. În acest sens, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat o rezoluţie care interzice turismul pentru transplant şi care prevede protejarea oamenilor săracipentru a-şi oferi organele în schimbul unor sume de bani.