New York Post: Opresiunile lui Putin pot să se extindă şi în Moldova

În opinia autorului, atitudinea preşedintelui rus este rezervată exclusiv ţărilor din imediata sa vecinătate, care încearcă să iasă din orbita Rusiei, fiind private de orice fel de activitate timp de zeci de ani.

Astfel, militarii ruşi intervin mereu direct sau indirect şi de regulă, aceştia se poziţionează drept protectori ai minorităţilor etnice, lingvistice sau religioase, luptând împotriva guvernărilor, numindu-le „fasciste” sau „teroriste”.

Prima intervenţie de acest gen a lui Putin a fost în 2008 în Georgia, atunci când tancurile ruseşti salvau vorbitorii de limbă persană din Osetia şi vorbitorii de limbă turcică din Abhazia, luptând împotriva regimului „fascist” de la Tbilisi.

Rusia a intervenit, de asemenea, şi în Crimeea pentru „a salva” vorbitorii de limbă rusă de la opresiune, anexând în acest fel peninsula. 

În Osetia Putin a câştigat controlul asupra Ceceniei şi a Caucazului de Nord.

În Abhazia şi-a extins zona de influenţă la Marea Neagră.

În Crimeea „a salvat” cea mai mare bază a Marinei Ruse.

Ce putem spune despre Siria?

Preşedintele Siriei a declarat că nu are suficiente resurse pentru a menţine controlul teritoriului. Astfel, după săptămâni de discuţii, Rusia a obţinut ceea ce şi-a dorit. Sub pretextul de a ajuta sirienii, Putin a obţinut dreptul de a construi baze permanente navale şi aeriene pe coasta siriană. De asemenea, a câştigat controlul asupra aeroportului Bassel al-Assad, transformându-l într-o zonă verde între Iran şi Irak.

Totodată, conchide publicaţia, Putin a aranjat totul în aşa fel încât, indiferent de ce se întâmplă în Siria, el câştigă, iar noi pierdem.