Sistemul medical din Moldova s-a transformat din unul uman, în unul comercial

În Moldova, pe parcursul acestor ani, s-a dezvoltat medicina privată, dându-i astfel posibilitate pacientului să aleagă la ce instituție medicală vrea să meargă. La fel de important – a crescut mult rolul medicului de familie și au început să fie importate medicamente de la companii vestite din Occident. S-a reușit, de asemenea, reducerea numărului de paturi în toate spitalele din țară și s-a îmbunătățit asigurarea cu echipamente medicale de diagnostic și de tratament, mai performante. Multe dintre ele au fost donații din partea diferitor state.

A fost creat sistemul de asigurări în asistența medicală și au fost elaborate protocoale, standarde pentru fiecare maladie, acestea fiind de mare folos specialiștilor din diferite domenii. Dar, totodată, sistemul medical din Moldova s-a transformat din unul uman, în unul „comercial”, iar acest lucru a dus la schimbarea atitudinii cetățenilor față de instituțiile medicale și față de personalul medical. Reformele au fost efectuate pe apucate, fragmentar, fără a se ține cont de particularitățile locale și fără a păstra ce a fost mai bun din sistemul de sănătate Semașco.

Acest sistem de organizare a fost recunoscut ca unul foarte bun chiar și de către Occident. A distruge încă nu înseamnă a construi ceva mai bun. Sistemul Semașco presupunea integrarea tuturor instituțiilor medicale dintr-o unitate teritorial-administrativă, lucru deosebit de bun în condițiile Republicii Moldova, unde raioanele sunt mici, iar localitățile - situate compact.

În afară de aceasta, responsabilitatea lucrătorilor medicali era mai mare. Cu regularitate erau convocate consilii medicale la care participau toți specialiștii și care puneau în discuție ordinele Ministerului Sănătății, respectarea lor, erau aplicate sancțiuni, adoptate hotărâri, se monitoriza îndeplinirea deciziilor, iar acest lucru contribuia la îmbunătățirea situației în sistemul medical.

Erau organizate conferințe la care erau analizate cazuri și situații concrete, greșelile de diagnostic, etc. Acestea au încetat a mai fi actuale după divizare - în spitale cu centre consultative, centre ale medicilor de familie, centre independente de sănătate publică prin sate, sistemul de urgență subordinat unor centre republicane. Deși toate aceste structuri activează pe același teritoriu, cu aceiași pacienți, toate au administrații separate. Nu există un centru unic responsabil de toate domeniile din sistemul de sănătate din teritoriul respectiv. 

Nu mai vorbim despre cheltuielile pentru întreținerea administrației, care, de asemenea, sunt plătite din fondurile asigurărilor medicale. În asemenea condiții nu putem vorbi despre creșterea calității serviciilor medicale. Dacă am efectua un sondaj și i-am întreba pe pacienți ce cred despre calitatea serviciilor medicale, probabil majoritatea respondenților ar avea opinii negative. Cred că ei ar avea o părere mai bună despre serviciile medicale de până la reformarea acestuia în perioada de după declararea independenței. Vă spun acest lucru nu doar din calitatea mea de medic, dar și din cea a unui simplu cetățean și potențial pacient.