Vizita Angelei Merkel la Chişinău: semnificaţie, mize, perspective

Or, este pentru prima dată cînd un Cancelar Federal al Germaniei vizitează ţara noastră şi nu în cadrul unui turneu internaţional, ci avînd ca unic punct de destinaţie Chişinăul. Aceasta în condiţiile în care rolul Germaniei de locomotivă a Uniunii Europene devine tot mai evident, această ţară fiind practic şi portavocea UE în relaţiile cu Rusia, SUA, alte supraputeri ale lumii. În aceste condiţii, evident că interesul faţă de vizita respectivă este unul extrem de sporit, pe marginea ei făcîndu-se mai multe afirmaţii, presupuneri şi chiar speculaţii. La acestea voi încerca să mă refer în cele ce urmează.

În primul rînd, există opinia că această vizită este un semnal clar de susţinere a Republicii Moldova pe calea reformelor democratice, a integrării europene şi reintegrării ţării. Din acest punct de vedere, importanţa vizitei nu poate fi subestimată, or ea vine într-un moment crucial pentru actuala guvernare a Republicii Moldova. Chiar dacă după alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, care a însemnat şi depăşirea crizei politice ce a durat mai bine de doi ani, actuala alianţă de guvernare se manifestă, în linii mari, destul de solidar, totuşi, pentru nimeni nu este un secret, că situaţia acesteia nu este de invidiat. Criza financiar-economică (care se resimte tot mai mult), amplificată de seceta din acest an (care atrage după sine nemulţumirea mereu crescîndă a populaţiei), iminenta majorare a preţurilor (despre care se vorbeşte deja deschis), creşterea euro-scepticismului (lucru care se vede clar din sondaje), amplificarea curentului pro-Est (cel mai bun exemplu în acest sens fiind intenţia social-democraţilor de a organiza un referendum în problema aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan), dezbinarea tot mai evidentă a societăţii (lucru care se vede destul de bine în baza ultimelor acţiuni ale unioniştilor şi stataliştilor), sporirea tensiunii politice interne (o expresie a acesteia fiind campaniile de nesupunere civică, de arborare pe instituţiile statului a bicolorurilor comuniste, de demarare a referendumurilor în mai multe localităţi ale ţării) etc. – toate acestea pun într-o situaţie deloc bună Alianţa pentru Integrare Europeană şi, în special, Guvernul. Desigur, problemele enunţate mai sus ţin mai mult de politica internă şi ar fi naiv să credem că pe unul dintre cei mai puternici politicieni ai lumii, care este Angela Merkel, o interesează politica internă a unui stat micuţ cum este Republica Moldova. Dar, din alt punct de vedere, aceste mici probleme generează una mult mai mare. Or, prăbuşirea Alianţei pentru Integrare Europeană ar însemna eşecul proiectului european Republica Moldova la care s-a lucrat mult în ultimii ani, inclusiv şi la Bruxelles, dar şi în alte capitale europene.

Uniunea Europeană are nevoie de un exemplu de succes şi acesta poate deveni Republica Moldova. Ţara noastră este lider incontestabil în cadrul Parteneriatului Estic; un model de implementare a Planului de Acţiuni privind liberalizarea regimului de vize (inclusiv pentru vecina noastră, Ucraina); un model de negociator de succes al Acordului privind crearea Zonei de Comerţ, Liber, Aprofundat şi Cuprinzător (inclusiv, pentru Georgia); un model pentru ţările care doresc să negocieze eficient şi să adere rapid la Spaţiul european aeronautic comun (Moldova a reuşit acest lucru în doar cîteva luni) etc. Moldova a obţinut prea multe pentru ca Uniunea Europeană şi, în special, Germania, să-şi permită luxul ca toate aceste realizări să dispară peste noapte, lucru care inevitabil se va întîmpla în cazul prăbuşirii Alianţei pentru Integrare Europeană. Din acest punct de vedere, vizita Angelei Merkel va servi drept un semnal clar pentru cetăţenii Republicii Moldova că ţara noastră nu este singură în lungul şi anevoiosul drum spre Europa, că Europa, inclusiv Germania, vede, susţine şi apreciază eforturile depuse de Moldova, că aceste eforturi numaidecît vor genera beneficii directe pentru cetăţeni, trebuie doar să credem în şansa noastră şi să continuăm să muncim.

Din alt punct de vedere, această vizită are şi o puternică conotaţie geopolitică. Devierea Moldovei spre integrare euro-asiatică (tendinţă care se observă în ultimul timp tot mai mult) va însemna nu doar pierderea unui stat-model pentru aspiranţii la integrare europeană, ci şi apariţia unui precedent periculos pentru Uniunea Europeană, care ar determina şi alte state din Parteneriatul Estic să-şi revizuiască poziţiile. Iar aceasta va însemna că UE va pierde controlul relativ pe care-l are la moment asupra statelor de la frontierele sale.

Există şi versiunea (de altfel, cea mai mediatizată în presă) că Angela Merkel vine la Chişinău pentru a promova un plan de soluţionare a problemei transnistrene pe calea federalizării ţării. În context, se fac trimiteri la o înţelegere anterioară între Rusia şi Germania privind federalizarea Republicii Moldova, dar şi aluzii la faptul că SUA ar dori ca Germania să preia dosarul transnistrean, asigurînd o zonă de stabilitate la frontiera UE, care este şi frontiera NATO. Aceste presupuneri sînt întărite de faptul că rolul Germaniei în procesul de reglementare a problemei transnistrene a crescut vizibil în ultimii ani, fiind cunoscută şi implicarea personală a Angelei Merkel în acest proces.

Astăzi, e prematur de spus ce intenţii ar avea în realitate Germania vizavi de problema transnistreană, dar şi de vorbit de careva înţelegeri secrete. Cert este că Germania, ca locomotivă a UE, este interesată ca la frontiera ei să fie stabilitate, iar existenţa unei regiuni controlate de un regim separatist zădărniceşte realizarea acestui scop. De aceea, la sigur Cancelarul Federal va aborda şi această problemă în cadrul vizitei sale la Chişinău, chiar dacă despre aceasta nu declară nimeni dintre oficiali. Totodată, ar fi o naivitate să credem că, în timpul vizitei, va fi prezentat sau, mai mult chiar, semnat careva plan de reglementare a problemei transnistrene. Cel mai probabil, Angela Merkel va pleda (după cum a făcut şi anterior) pentru identificarea unei soluţii paşnice pentru conflictul transnistrean şi va reconfirma angajamentul ferm al ţării sale de a contribui din plin la acest proces. Şi aceasta va fi încă un semnal că Germania este un partener sincer şi de nădejde al Republicii Moldova.

Deşi s-ar părea că toate tezele expuse mai sus sînt din zona abordărilor formale, în realitate semnificaţia şi miza acestei vizite va fi una mare. Angela Merkel, prin prezenţa sa la Chişinău, va consolida poziţiile actualei guvernări şi demersul pro-european al acesteia. Există pericolul ca Moldova să devieze de la calea pe care a pornit acum trei ani şi Uniunea Europeană simte acest lucru, fiind gata să intervină. Îi va reuşi acest lucru ca urmare a vizitei Angelei Merkel la Chişinău – timpul va arăta. Cert este că această vizită poate deveni un moment de cotitură în istoria modernă a Republicii Moldova.

Dumitru Spătaru