TOP-10 demisii guvernamentale în Republica Moldova

1) Valeriu Muravschi

A ocupat funcția de viceprim-ministru, ministru al Finanțelor în cabinetul condus de Mircea Druc (1990-1991). La data de 28 mai 1991, cu doar trei luni înainte de proclamarea independenţei Republicii Moldova, Valeriu Muravschi a fost numit în funcția de Prim-ministru. Principala problemă cu care s-a confruntat a fost conflictul din Transnistria, care a izbucnit la mai puţin de un an de la preluarea de către Valeriu Muravschi a funcţiei de Premier. Şeful Cabinetului de miniştri a îndemnat oamenii să se ridice şi să-şi apere Patria şi, potrivit unor informaţii, rolul activ pe care l-a jucat în conflictul armat l-a costat ulterior funcţia. El a fost demis şi înlocuit în funcţie, la 1 iulie 1992, de către Andrei Sangheli. La acea perioadă s-a scris că înlocuirea lui Valeriu Muravschi cu Andrei Sangheli a fost o condiţie impusă de Federaţia Rusă pentru încetarea focului la Nistru.

2) Ion Sturza

A fost Prim-ministru al Republicii Moldova doar cîteva luni – din februarie pînă în decembrie 1999. Însă, în această scurtă perioadă, Cabinetul condus de Ion Sturza s-a manifestat ca unul democratic, reformator şi cu adevărat ataşat valorilor europene. De aceea, demiterea lui pentru unii a fost un şoc, iar pentru alţii – o dovadă că forţele pro-est, fosta nomenclatură sovietică încă nu era gata să se dea la o parte din drumul Moldovei spre democraţie, spre Europa.

3) Pavel Creangă

A îndeplinit funcția de ministru al Apărării Naționale în perioada 29 iulie 1992 – 25 ianuarie 1997. Cazul demiterii sale de către Preşedintele Snegur pe bună dreptate poate pretinde la un loc de cinste în istoria jurisprudenţei moderne. A fost unul dintre cele mai mediatizate şi mai scandaloase subiecte de la acea perioadă, generalul reuşind să ajungă şi la Curtea Constituţională. De altfel, acesta a fost unicul caz de demitere a unui ministru examinat de înalta Curte.

4) Vasile Tarlev

A fost cel mai longeviv Prim-ministru din Republica Moldova, exercitînd această funcţie de la 19 aprilie 2001 pînă la 19 martie 2008. Şi-a dat demisia ca urmare a deciziei adoptate de Congresul Partidului Comuniştilor din martie 2008 de a schimba echipa guvernamentală. Chiar dacă despre o posibilă demisie a lui Vasile Tarlev s-a vorbit din prima zi a mandatului său, totuşi, acest eveniment a fost un adevărat şoc pentru întreaga societate. Or, toţi se deprinseseră deja cu Vasile Tarlev în funcţia respectivă şi nu au înţeles care a fost sensul schimbării lui la acea etapă.

5) Ilie Vancea

A ocupat funcţia de ministru al Educaţiei din aprilie 2001 pînă în februarie 2002. Deşi demiterea sa a fost făcută într-o formă destul de „agreabilă”, el fiind numit ambasador al Republicii Moldova în Belarus, toţi ştiau că motivul real l-a constituit faptul că, drept  urmare a deciziilor sale privind studierea limbii ruse şi a istoriei în şcoli, a izbucnit una dintre cele mai mari crize politice cu care s-a confruntat vreodată Republica Moldova. Protestele au durat mai bine de un an, iar depăşirea crizei a fost posibilă abia în 2003, după implicarea Consiliului Europei.

6) Valeriu Pleşca

Valeriu Pleşca a fost demis din funcţia de ministru al Apărărtii la data de 1 iunie 2007. Deşi oficial nu s-a indicat motivul demiterii lui, toţi ştiau că Preşedintele Vladimir Voronin a luat această decizie după ce, în urma unor trageri organizate de ministru pentru ziarişti, a decedat un civil. Subiectul a fost unul extrem de mediatizat, inclusiv datorită acestui caz tragic, dar şi faptului că anterior ministrul părăsise tabăra democrată şi aderase la comunişti, păstrîndu-şi şi postul de lider al unui partid extraparlamentar.

7) Ion Morei

A îndeplinit funcția de ministru al Justiției în perioada 19 aprilie 2001 – 12 februarie 2003. A acceptat această funcţie de la comunişti, chiar dacă anterior activase în echipa Preşedintelui Petru Lucinschi şi a Premierului Dumitru Braghiş. A fost unicul ministru care a decis scoaterea unui partid în afara legii (PPCD). Se presupune că anume aceasta l-a şi costat funcţia. Or, el a fost demis imediat după ce PPCD, care protestase timp de mai bine de un an, a căzut la pace cu guvernarea comunistă.

8) Ion Ciubuc

A fost Prim-ministru al Republicii Moldova între 24 ianuarie 1997 și 1 februarie 1999 în două guverne succesive, a doua numire avînd loc la 22 mai 1998. La 1 februarie 1999, Ion Ciubuc demisionează din funcția de Prim-ministru, astfel plecînd de la putere primul guvern instalat de Coaliția de centru dreapta – Alianța pentru Democrație și Reforme. Plecarea de la putere a Premierului Ciubuc a însemnat şi pierderea influenţei Preşedintelui Petru Lucinschi asupra echipei guvernamentale. El a fost înlocuit în funcţie de Ion Sturza, care lansează primele reforme macroeconomice reale. Demisia lui Ion Ciubuc a fost percepută un timp ca evenimentul care a pus începutul schimbului de generaţii în politică, dar ulterior s-a dovedit că aceasta a fost doar o iluzie.

9) Alexandru Tănase

A îndeplinit funcţia de ministru al justiţiei din septembrie 2009 pînă în aprilie 2011. A plecat din această funcţie benevol, pledînd pentru cea de judecător la Curtea Constituţională, instituţie al cărei Preşedinte avea să devină ulterior. Această demisie însă a provocat un puternic curent de opinie, pentru mulţi ea fiind o dovadă a „divorţului politic” dintre Premierul Vlad Filat, lider al PLDM, şi Alexandru Tănase, care pînă la acea etapă a fost prim-vicepreşedinte al acestei formaţiuni.

10) Valeriu Lazăr

A fost numit ministru al Economiei  şi Comerţului la 19 aprilie 2005, înlocuindu-l pe Marian Lupu care între timp ajunsese Preşedinte al Parlamentului. Însă, peste circa 1,5 ani (la 18 septembrie 2006)  a fost revocat din funcție pentru „activitatea nesatisfăcătoare a acestui minister de importanță strategică pentru dezvoltarea țării”.  A fost unicul ministru demis în perioada guvernării comuniste cu prezentarea unei explicaţii chiar şi formale. Această demisie a fost pe larg discutată, fiind percepută de mulţi analişti drept un semnal că în PCRM au apărut cîteva grupări care luptau între ele pentru influenţă. S-a scris chiar că, prin demisia lui Valeriu Lazăr, conducătorii PCRM au decis să-i transmită un mesaj Speakerului Marian Lupu, care devenise prea independent în acţiuni şi declaraţii. Ulterior, însă, Valeriu Lazăr s-a revanşat cu ajutorul aceluiaşi Marian Lupu, care, după preluarea conducerii Partidului Democrat, i-a propus iniţial funcţia de vicepreşedinte al PD, apoi cea de ministru al Economiei şi de vicepremier în Guvernul condus de Vlad Filat.