TOP 10 politicieni norocoși

1)Valeriu Pleșca, liderul Mișcării social-politice „Forța Nouă”

A intrat în marea politică în 1998. Mișcarea sa, în mare parte una necunoscută, a aderat la blocul „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă”, condus de Dumitru Diacov, și, în rezultat, Valeriu Pleșca a ajuns deputat. Ulterior, s-a orientat destul de abil în situația de conflict apărută între Speakerul Dumitru Diacov și Președintele Petru Lucinschi, trecînd de partea celui din urmă. În rezultat, în alegerile parlamentare anticipate din 2001, Mișcarea sa este inclusă în blocul electoral pro-prezidențial „Alianța Braghiș”. Valeriu Pleșca se alege cu un nou mandat de deputat. În scurt timp, apar informații că, aflat într-o vizită oficială în Belgia, Valeriu Pleșca ar fi cerut azil politic, deoarece comuniștii, care veniseră la putere, ar fi exercitat presiuni asupra afacerilor familiei sale. Ulterior, Valeriu Pleșca revine în țară, neagă aceste informații, dar, totodată, părăsește și echipa lui Dumitru Braghiș. Comuniștii îl numesc în funcția de ministru al Apărării, în care-l reconfirmă și după alegerile din 2005. Dar, după ce un civil este împușcat mortal în timpul unor trageri, Valeriu Pleșca este demis și se pare că, după acest caz, îl părăsește și norocul care-l ajutase să facă o carieră politică de invidiat pînă la acea etapă.

2)Gheorghe Duca, Președintele Academiei de Științe a Moldovei

A venit în politică în 1998 – chimistul Gheorghe Duca a fost inclus pe locul 7 în lista electorală a blocului „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă”. Devine deputat și imediat este ales Președintele Comisiei parlamentare pentru cultură, știință, tineret, sport și mijloace de informare în masă. Se părea că în 2001, odată cu venirea comuniștilor la putere, cariera sa politică se va încheia, dar, spre surprinderea multora, fostul deputat este numit de noua putere în funcția de ministru al Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului. În 2004, părăsește funcția de ministru și preia conducerea Academiei de Științe. În 2005, este candidatul de alternativă desemnat de comuniști pentru funcția de Președinte al țării. Atunci, Președinte a fost ales Vladimir Voronin. Pînă în prezent, numele său a fost pronunțat de nenumărate ori în contextul funcției de Președinte, inclusiv în anul curent.

3)Dumitru Pulbere, judecător la Curtea Constituțională

Ca și precedenții doi eroi ai topului nostru, își începe cariera politică în 1998, fiind inclus pe locul 26 în lista electorală a blocului „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă”. A ajuns deputat numai datorită faptului că formațiunea, care a acumulat 24 de locuri în Parlament, a acces la guvernare și unii dintre colegii săi au plecat în funcții în Guvern. Cu puțin timp înainte de dizolvarea Parlamentului, este desemnat judecător la Curtea Constituțională. Ulterior, puterea comunistă îl reconfirmă pentru al doilea mandat și e ales Președinte al Curții. Este demis din această funcție în toamna lui 2011 pentru declarații politice, dar își păstrează mandatul de judecător.

4)Dumitru Braghiș, ex-Premier

Pînă în 1999 a făcut carieră la Ministerul Economiei, bucurîndu-se de faima unui bun economist. Criza de Guvern din acel an însă avea să-l propulseze în prim planul evenimentelor politice – din fotoliul de viceministru ajunge direct în cel de Premier. Un an mai tîrziu conducea deja cel mai puternic bloc electoral, care-i purta numele – „Alianța Braghiș”. În alegerile parlamentare anticipate din februarie 2001, blocul obține 19 mandate din 101 și devine cea mai influentă forță de opoziție, în condițiile în care puterea este preluată de comuniști. În anii următori, Dumitru Braghiș a fost una din figurile de referință ale politicii moldovenești, participînd la mai multe mișcări de fuziune pe segmentul democratic și contribuind la apariția diferitor partide. Ultimul său proiect politic – Partidul Social Democrat, se dovedește a fi însă un eșec total și, după 2009, ex-Premierul se retrage din politică.

5)Ion Morei, ex-ministru al Justiției

În 1998, procurorul de Bălți, Ion Morei se decide să facă pasul spre politică. Participă la alegerile din acel an pe lista blocului „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” pe locul 16. Ajunge deputat, iar în timpul „divorțului politic” dintre Speakerul Dumitru Diacov și Președintele Petru Lucinschi i-a partea celui din urmă. Se declară deputat independent și este ales în scurt timp Președinte al Uniunii Centriste, o formațiune politică pro-prezidențială. În alegerile parlamentare anticipate din 2001, ca și Președinte al acestei Uniuni, este inclus pe listele blocului pro-prezidențial „Alianța Braghiș” sub numărul 12. Dar, imediat după alegeri, părăsește această formațiune și se apropie de noua putere comunistă, care-l numește în funcția de ministru al Justiției. La scurt timp, este demis din funcția respectivă, dar ulterior Președintele Vladimir Voronin îl apropie din nou, oferindu-i funcția de secretar al Consiliului Suprem de Securitate de pe lîngă șeful statului. Exercită această funcție pînă la plecarea comuniștilor de la putere.

6)Artur Reșetnicov, deputat comunist

După absolvirea facultății de drept a Universității de Stat din Moldova este angajat ca și lector la aceeași instituție, însă, concomitent, își începe carierea politică. Devine reprezentant al Partidului Comuniștilor la Comisia Electorală Centrală, iar în 2001, după venirea comuniștilor la putere, este numit în funcția de consilier prezidențial în probleme juridice, șef al administrației prezidențiale. În 2007, este numit Director al Serviciului de Informații și Securitate, funcție pe care o exercită pînă în 2009. În 2010 este ales deputat în Parlament din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, iar în 2011 – vicespeaker. În 2012 însă este demis din această funcție, deoarece, împreună cu colegii săi, boicota activitatea Legislativului.

7)Vladimir Ciobanu, consilier prezidențial

În 1998, fostul Președinte al Comitetului Executiv Criuleni este inclus sub numărul 15 în lista electorală a blocului „Convenția Democrată din Moldova”. Un an mai tîrziu, la propunerea liderului Convenției, primului Președinte al Moldovei, Mircea Snegur, devine vicespeaker, înlocuindu-l în această funcție pe Iurie Roșca, liderul PPCD, care la acea etapă nu mai reprezenta CDM. Se părea că, după venirea comuniștilor la putere, cariera sa politică a luat sfîrșit. Dar, el se regăsește în echipa Alianței „Moldova Noastră”, care-i asigură un nou mandat de deputat în alegerile din 2005. Ulterior, părăsește această formațiune și se apropie vizibil de puterea comunistă. După plecarea comuniștilor de la putere, aderă la Partidul Democrat. Devine consilier prezidențial în timpul interimatului lui Marian Lupu, dar este reconfirmat în funcție și de noul Președinte, Nicolae Timofti.

8)Sergiu Mocanu, liderul Mișcării antimafie

Își începe activitatea politică odată cu Mișcarea de eliberare națională. În 1994 Mișcarea Voluntarilor din Republica Moldova, pe care o conducea, aderă la blocul „Alianța Frontului Popular Creștin Democrat”, iar lui îi revine locul 5. În 1998, deja ca și redactor-șef al ziarului „Țara” și reprezentant al PPCD, este inclus pe locul 18 pe lista blocului „Convenția Democrată din Moldova”. Devine din nou deputat, iar un an mai tîrziu pleacă din PPCD, dar rămîne în CDM. Se apropie de Mircea Snegur, liderul CDM, iar după retragerea acestuia din politică, în 2001-2002, încearcă să preia conducerea Partidului Liberal, constituit în baza fostului partid al primului Președinte al țării. După eșecul înregistrat în această tentativă, este numit de către Președintele Vladimir Voronin consilier în probleme speciale. Părăsește echipa Președintelui după cîțiva ani cu mare scandal și creează Mișcarea populară antimafie, pe care o conduce pînă în prezent.

9)Semion Dragan, ex-deputat comunist

Este unul dintre cei mai excentrici politicieni din cîți au existat vre-odată în Republica Moldova. Și-a început cariera politică în 1998, fiind inclus pe locul 23 în lista Partidului Comuniștilor. Din cauza comportamentului său agresiv, dar și a disensiunilor cu unele persoane din conducerea partidului, comuniștii decid să scape de el fără scandal și la alegerile din 2001 îl plasează pe locul 77 în lista electorală. Norocul lui Semion Dragan a fost că PCRM a acumulat 71 de mandate, iar după plecarea mai multor colegi de-ai săi în Guvern și la Președinție, el a ajuns din nou deputat. Mai mult decît atît, el reușește „să-și facă loc” în lista electorală a comuniștilor și în alegerile din 2005, obținînd al treilea mandat de deputat, pe care l-a exercitat pînă în 2009.

10)Vladimir Reus, ex-lider al Partidului Țărănesc Creștin Democrat

Vladimir Reus, un antreprenor cu mici afaceri în domeniul petrolier, creează Partidul Țărănesc Creștin Democrat și, folosind-se de „valul” unificării forțelor democratice care era înaintea alegerilor parlamentare din 1998, aderă la blocul „Convenția Democrată din Moldova”. Blocul îi oferă liderului acestui partid practic necunoscut locul 12 și Vladimir Reus ajunge deputat. Mai mult ca atît, el reușește să-l aducă în Parlament și pe un alt reprezentat al formațiunii sale. Ulterior, după expirarea mandatului de deputat, Vladimir Reus îi cedează partidul lui Nicolae Andronic. În prezent, acesta poartă denumirea de Partidul Popular Republican.