TOP-10 acţiuni de protest

De atunci şi pînă acum au mai avut loc şi alte acţiuni de protest, însă, chiar dacă acestea au fost importante, în opinia noastră, ele nu pot influenţa schimbarea locurilor în acel clasament. Dat fiind faptul că astăzi coaliţia de guvernare organizează o acţiune publică de amploare (care, deşi nu este una de protest, ci în susţinerea ideii de integrare europeană, e, totuşi, una care se anunţă a fi „de proporţii”), TRIBUNA a decis să republice acel top, în speranţa că el va contribui la reîmprospătarea memoriei noastre colective şi ne va ajuta să ne amintim cine şi cînd a reuşit să scoată în stradă oamenii în cadrul unor acţiuni importante.

1) Marea Adunare Naţională

Pe data de 27 august 1989, potrivit unor date, în centrul Chişinăului s-au adunat 750 mii de oameni (circa a şasea parte din populaţia de atunci a republicii). Acest eveniment a intrat în istorie ca Marea Adunare Naţională. În cadrul Adunării, s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină. Sub presiunea mulţimii, pe 29 august 1989, s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din RSSM, care a durat pînă pe 1 septembrie. În rezultat, limba română a devenit limbă de stat și s-a trecut la alfabetul latin.

2) 7 aprilie 2009  

La data de 5 aprilie 2009, în Republica Moldova au avut loc alegeri parlamentare ordinare, în baza rezultatelor cărora pe primul loc s-a situat Partidul Comuniştilor, acumulînd 60 de mandate de deputat din 101. Pe data de 6 aprilie, sute de tineri au ieşit în stradă, acuzînd comuniştii de fraudarea alegerilor. Pe 7 aprilie, numărul protestatarilor a ajuns la cîteva mii, iar acţiunile de protest au degenerate în acte de vandalism, care s-au soldat cu incendierea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Un tînăr a decedat, iar sute de tineri au fost ulterior duşi de poliţişti în comisariate şi supuşi unui tratament inuman şi degradant.

3) Protestele PPCD din 2002

La 9 ianuarie 2002, Partidul Popular Creştin Democrat a demarat acţiuni de protest împotriva intenţiei guvernării comuniste de a introduce limba rusă ca obiect de studii în şcoli din clasa a doua. Iniţial, la proteste veneau cîteva sute de oameni, dar ulterior, după ce autorităţile şi-au anunţat intenţia de a opera modificări în ceea ce ţine de predarea istoriei în şcoli, numărul protestatarilor a crescut pînă cîteva la zeci de mii. Protestatarii şi-au extins revendicările, cerînd plecarea comuniştilor de la putere. Ei au instalat mai multe corturi în centrul capitalei, creînd un “orăşel al libertăţii”. Protestele au durat circa trei luni, iar situaţia a putut fi depăşită doar cu ajutorul Consiliului Europei.

4) Protestele studenţilor din 1995

În primăvara anului 1995, mii de studenţi au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva intenţiei guvernării agrariene de a înlocui cursul „Istoria Românilor” cu “Istoria Moldovei”. Protestele au durat cîteva luni, procesul de studii fiind practic paralizat. În final, guvernarea a cedat. În toamna aceluiaşi an, studenţii au ieşit din nou în stradă, formulînd deja revendicări de ordin social. Dar amploarea protestelor nu a fost ca şi cea din primăvară.

5) Protestele PLDM din 2008 şi 2009

În 2008 şi 2009, Partidul Liberal Democrat din Moldova a organizat o serie de proteste de amploare: în susţinerea semnării Acordului privind micul trafic la frontieră cu România; în susţinerea dreptului de vot al cetăţenilor aflaţi peste hotare; în susţinerea libertăţii presei; în susţinerea agricultorilor etc. PLDM a reuşit, în cadrul acelor proteste, să aducă în stradă pînă la 30 de mii de oameni, o mobilizare fără precedent în ultimii 10 ani.

6) Protestele PCRM din 1 mai 2010

La data de 1 mai 2012, Partidul Comuniştilor a organizat o acţiune de protest în Piaţa Marii Adunări Naţionale împotriva guvernării liberal-democrate a Republicii Moldova, pe care o acuzau de înrăutăţirea situaţiei în ţară. În timp ce poliţia susţinea că la protest au participat cîteva mii de persoane, PCRM a declarat că numărul protestatarilor a fost de cîteva zeci de mii.

7) Protestele „împotriva sărăciei şi demolării valorilor spirituale”

La 22 ianuarie 2006, cîteva mii de oameni, preponderent membri şi simpatizanţi ai Alianţei “Moldova Noastră”, au venit în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet şi au protestat „împotriva sărăciei şi demolării valorilor spirituale”, inclusiv împotriva deciziei de a introduce în şcoli cursul “Istoria Integrată”. A fost una dintre cele mai mari acţiuni de protest organizate de AMN.

8 )  Protestele împotriva Memorandumului Kozak

În noiembrie 2003, Rusia propune Moldovei un document privind reglementarea problemei transnistrene în baza federalizării ţării. În popor, acest document a intrat sub denumirea de Memorandumul Kozak. Mai multe partide de opoziţie, în special PPCD, iniţiază proteste împotriva acestui Memorandum, pe care-l consideră periculos pentru Republica Moldova. În ultimul moment, Preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, refuză semnarea lui.

9) Protestele PL împotriva prezenţei militare ruse în Moldova

În vara anului 2005, Partidul Liberal organizează un protest inedit împotriva prezenţei militare ruse în Moldova. Acest protest se extinde în întreaga republică. Membrii şi simpatizanţii PL organizează caravane auto, care, cu drapele, pancarte şi banere, circulă prin toată republica, pe trasee stabilite din timp, iar ulterior organizează o acţiune de protest în faţa ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău.

10) Protestul inedit al tuturor liderilor partidelor de opoziţie

În zilele de 6 şi 7 februarie 2003, în Moldova a avut loc un protest unic în felul său – toţi liderii partidelor de opoziţie au venit în faţa Parlamentului pentru a-şi exprima dezacordul cu o lege elaborată şi promovată de liderul fracţiunii parlamentare a Partidului Comuniştilor, Victor Stepaniuc. Această lege obliga formaţiunile politice să-şi reconfirme în fiecare an numărul de membri. Astfel, în fiecare an, pînă la 1 martie, fiecare partid urma să aducă la Ministerul Justiţiei lista membrilor săi cu semnătura fiecăruia dintre ei. Sub presiunea opoziţiei, comuniştii au renunţat ulterior la această lege.