Război între Filat şi Leancă

Joseph Daul, preşedintele Partidului Popular European, din care şi PLDM-ul face parte, îl atenţiona pe Leancă, să nu facă acest pas, întrucât nu ar fi unul deloc normal.
Leancă nu l-a ascultat pe Daul deloc, ba chiar l-a sfidat, aş spune, susţinându-l direct pe Ponta şi asumându-şi gestul ca pe o reprezentare a voinţei cetăţenilor Republicii Moldova.
La câteva ore de la apariţia în presă a scrisorii, Leancă a ieşit cu o victimizare.  Caracteristică unui individ care a motivat faptul că a girat cu semnătură hoţiile lui Filat şi Plahotniuc prin „am fost un simplu premier”. Leancă a recunoscut existenţa scrisorii, dar l-a acuzat, indirect, pe fostul său bun prieten, Vladimir Filat, că prin publicarea ei acum vrea să-l îndepărteze din partid.

Nimicnicia lui Filat…
Gestul lui Filat demonstrează încă odată (ne)calităţile umane ale acestui individ. Unul lipsit total de scrupule, care ar merge la orice mârşăvie pentru a-şi îndeplini scopurile meschine.
După ce în campania pentru prezidenţialele din România a tot scăldat-o, spunând că gestul lui Leancă e „personal” şi-i „aparţine”, a uitat de el total până în ziua învestirii Guvernului Gaburici. În acea zi însă l-a acuzat pe Leancă de nerespectarea „disciplinei de partid”, amintind şi cazul cu Ponta. Acum, când nu mai are nevoie de Leancă în PLDM, nu se mai gudură pe lângă ăsta, pentru a-l ţine aproape, ba chiar aruncă lucruri compromiţătoare în presă.

Pentru că să publici acum această scrisoare nu mai ajută prea mult. Ar fi ajutat, spre exemplu, în campanie, atunci când unii condamnau gestul lipsit total de diplomaţie, tact şi inteligenţă al lui Leancă. Dar Filat nu a făcut acest lucru în campanie, ba mai mult chiar, şi-a pus câteva slugi să-i atace pe cei care remarcau atunci gafa uriaşă a fostului premier.

Atunci Filat avea nevoie de „unitate” în partid, pentru că doar aşa putea să prostească oamenii să voteze PLDM.
…şi josnicia lui Leancă
Din toată istoria asta mai bine nu iese nici „proeuropeanul nr.1”, aşa cum s-a autointitulat Leancă în campania electorală de anul trecut. În primul rând pentru că a ignorat un îndemn, o rugăminte chiar, de a evita un gest care ar fi deranjat multă lume la Bruxelles. Deşi Daul vorbea despre „dezamăgire profundă”, „un lucru inacceptabil” şi îşi exprima speranţa ca această situaţie „nefericită” să fie evitată, Leancă i-a sfidat direct pe popularii europeni care, de departe, au cel mai mare merit la Bruxelles în parcursul european al Chişinăului.

Şi Leancă nu s-a limitat doar la participarea la lansarea de pe Naţional Arena. El a oferit interviuri pentru presa română şi chiar intrat în direct la Antena 3, cu 3 zile înainte de alegeri, pentru a vorbi „în numele Moldovei”, care-l „susţine pe Ponta”.

Sigur, atunci pentru Leancă mult mai important decât demnitatea, respectul faţă de unele angajamente politice sau chiar parcursul european al Moldovei, era îndeplinirea promisiunii lui Plahotniuc către Ponta, care l-a asigurat pe acesta că va obţine la Chişinău „la fel de mult ca Băsescu” altă dată.
Apoi şi ieşirea lui lacrimogenă de pe Facebook, în urma căreia din nou a încercat să se victimizeze, că, vezi Doamne, e lucrat de „colegi”, ale căror nume nici nu l-a scris, a fost una penibilă. Cică iată, vor să-l determine să părăsească partidul. Un partid despre care singur a zis deja de-atâtea ori că ar vrea să-l părăsească, numai că „mai aşteaptă”.
Scrisoarea a mai spulberat un mit, cel cu „doar un premier”

Totuşi, cel mai important lucru pe care l-a scos în evidenţă această scrisoare e spulberarea mitului „simplului premier”, care, vezi Doamne!, nu putea face prea multe, că aşa i se „ordona” de la partid. Nimic mai fals, pentru că dincolo de „ordinele” de la partid, Leancă deţinea cea mai importantă funcţie în stat, deci putea lejer să treacă peste acestea, dacă-şi dorea cu adevărat.

Problema e că ordinele, aşa cum am scris de nenumărate ori în ultimul an, veneau din cu totul altă parte, şi anume de la Nobil Club. Faptul că Leancă a sfidat PPE, PLDM şi pe Filat în cazul Ponta, demonstrează că puţin conta pentru el ce-i spuneau colegii de partid.
La fel cum s-a întâmplat şi în cazurile BEM, Aeroport sau la admiterea tacită a tuturor porcăriilor din ultimul an şi jumătate, Leancă a îndeplinit directivele venite de la Plahotniuc.
Aşa cum şi astăzi, el aşteaptă cu nerăbdare un nou proiect politic, care să răsară pe cenuşa defunctului PLDM şi să atragă voturile de dreapta. Plahotniuc, dar şi cei care-l puneau pe Leancă, în 1989, mare mahăr la ambasada URSS de la Bucureşti, nu-şi pot permite astăzi apariţia la Chişinău a unei forţe proeuropene veritabile.