Cea mai mare problemă a Premierul Filip

Puţini ştiu, dar aceasta este poate cea mai mare problemă cu care se confruntă la moment Republica Moldova şi care reprezintă o bombă cu efect întîrziat, detonarea căreia poate declanşa o adevărată catastrofă la nivel naţional.

La moment, în Republica Moldova sînt circa 680 mii de pensionari, iar bugetul asigurărilor sociale de stat (care se referă în cea mai mare parte la pensionari) constituie circa 15 miliarde de lei (în anul curent). Suma este impunătoare şi, în condiţiile în care în fiecare an creşte şi numărul de pensionari, dar şi se indexează pensia (la 1 aprilie), evident că e în creştere. Însă, aceasta e doar o faţetă a problemei, cea de-a doua fiind şi mai gravă – defalcările în bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit unor informaţii, nu doar că nu cresc, ci descresc. Şi aici mă refer nu la veniturile furnizate de către bugetul de stat, ci la cele ce vin de la angajatori şi angajaţi.

O bună parte din cetăţeni sînt plecaţi peste hotare (potrivit unor informaţii, ar fi vorba de circa un milion de oameni). Aceştia, chiar dacă au un rol economic important (trimit bani acasă şi rudele, apropiaţii lor, achiziţionînd mărfuri şi servicii, ţin pe linia de plutire economia de consum), totuşi, nu au nici o tangenţă cu bugetul asigurărilor sociale de stat. Părinţii, alte rude ale lor, ajunse la vîrsta pensionării, primesc pensii din impozitele sociale achitate de angajatorii şi angajaţii locali, care trebuie să-şi asume şi o parte din povara conaţionalilor plecaţi peste hotare. Desigur, celor plecaţi nu li se pot reproşa multe, pentru că nu au plecat de bună voie peste hotare, ci impuşi de situaţia precară în care se pomeniseră, dar, faptele rămîn fapte şi nu pot fi trecute cu vederea. Problema va fi şi mai gravă atunci cînd cei plecaţi vor atinge vîrsta de pensionare şi vor reveni acasă. Ei vor fi o povară pentru bugetul asigurărilor sociale, deoarece nu au contribuit practic cu nimic la menţinerea lui pe parcursul anilor, dar oricum vor beneficia de fondurile ce se vor acumula în respectivul buget. Iarăşi, aceşti oameni nu pot fi acuzaţi de nimic, dar faptele rămîn fapte.

O povară enormă pentru buget sînt şi persoanele pensionate în baza anumitor prevederi legale cu caracter facilitar. Numărul acestor beneficiari este mult prea mare pentru un stat ca Republica Moldova. Eu înţeleg că trebuie să beneficieze de astfel de facilităţi poliţiştii care lucrează nemijlocit cu elementul criminal, gardienii din închisori care sînt în contact direct cu acelaşi contingent menţionat mai sus, pompierii care-şi riscă frecvent viaţa şi poate încă unele categorii. Dar nu înţeleg de ce în lista beneficiarilor de aceste facilităţi se regăsesc funcţionăraşi (inclusiv angajaţi ai structurilor de forţă) care nu ies din cabinete cu anii şi nu riscă absolut nimic, militarii de profesie care (cu excepţia celor ce merg în misiuni peste hotare) nu riscă nimic, diferiţi angajaţi din structurile de stat etc.

Toate aceste categorii pun pe brînci bugetul asigurărilor sociale de stat, care şi aşa e pus în pericol de dezvoltarea mult prea lentă a economiei, de lipsa de locuri de muncă, de discrepanţele enorme ce există între diferite categorii de pensionari etc.

Sistemul asigurărilor sociale de stat de ani buni merge cu paşi siguri spre faliment – un faliment care va „arunca în aer” întreaga ţară. Premierului Filip nu i-a mers din acest punct de vedere, deoarece el a preluat conducerea Executivului în momentul în care situaţia se apropie de punctul critic. Acum, împins puternic din spate de necesitatea de a avea un nou acord cu FMI (pentru care sistemul de pensionare e un element esenţial), dar şi de situaţia reală din republică, el e nevoit să acţioneze. Iar reuşita sa în acest proces depinde decisiv de cîţiva factori. La concret, pentru a dezamorsa bomba de care am amintit mai sus, Premierul trebuie să dea dovadă de curaj şi pricepere şi să soluţioneze problemele legate de: dezvoltarea economiei astfel încît să sporească defalcările sociale ale angajatorilor şi angajaţilor; combaterea reală a fenomenului achitării salariilor în plic; identificarea soluţiei optime pentru asigurarea interacţiunii cetăţenilor din diasporă cu bugetul social; excluderea facilităţilor excesive ce ţin de pensionarea anumitor categorii de angajaţi; eliminarea discrepanţelor enorme dintre pensiile diferitor categorii. Dacă va reuşi să soluţioneze aceste probleme, Premierul Filip va putea spune că s-a salvat nu doar pe sine şi pe membrii Guvernului său, ci întreaga ţară. Iar dacă nu…

Igor Volniţchi