Prizonieri în propria casă

Chiar dacă fiecare dintre ei locuiește în spații privatizate, statutul de Asociație le-a dat lumea peste cap, mai bine zis președintele acestei asociații. Problema este că oamenii acumulează datorii neargumentate, iar orice tentativă de indignare duce la agravarea situației. Or, numeroase familii au fost nevoite să vândă la un preț mizer camerele din acest cămin doar pentru a scăpa de el pentru totdeauna.

În aceeași situație a ajuns și Maria, mamă a trei copii. După șapte ani de chin în această casă a fost practic forțată să plece. Timp de câțiva ani, datoriile ei au ajuns la trei mii de euro, deși nu exista nicio argumentare legală. 

Rămasă cu doi copii după o căsătorie nereușită, și-a cumpărat o cameră ieftină în acest cămin, dar se pare că vorba din popor ”nu te costă pielea cât dubala” se regăsește perfect în acest caz. Fetița mai mică era bolnavă, iar diagnosticul pare a fi o frământare de limbă ”coxovalva displastica, scurtime de femur cu 10 cm”.

Într-o zi, a fost anunțată la telefon că le-a ajuns rândul pentru operație, iar bucuria în familia lor a fost fără margini, deși nu pentru mult timp. Întrucât trebuia să meargă în concediu medical pentru a îngriji de fetiță, angajatorul a rugat-o să demisioneze, astfel i-a căzut cerul peste cap.

La scurt timp, datoriile au început a crește ca pe drojdii, iar odată cu ele și amenințările. Chiar dacă încerca să achite în rate costul consumului, cifrele de pe facturi continuau să crească neargumentat, iar familiei îi venea tot mai greu să țină piept situației.

Mai mult, aceasta nu era unica grijă a lor. Băiatul care a venit pe lume, după ce Maria s-a recăsătorit, s-a născut cu un hematom pe creier. Astfel, la trei luni, micuțul a suferit prima intervenție chirurgicală, după care a mai urmat una peste câteva luni. Pe de altă parte, fetița era supusă în fiecare an unei noi intervenții de lungire a femurului.