CSJ nu poate interveni în actul justiției. Reacția la ultimatumul Baroul Chișinău

Într-o scrisoare adresată decanului Baroului Chișinău, Emanoil Ploșnița, CSJ a menționat că nu poate dispune măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, decât în cauzele penale privind infracțiunile săvârșite de către președintele Republicii Moldova. Prin urmare, adresarea Baroului Chișinău nu ar fi trebuit să vizeze și CSJ.

În același timp, CSJ susține că nu poartă răspundere pentru eventualele interpretări eronate ale legii și ale situației de fapt de către judecătorii instanțelor inferioare. Și asta deoarece răspunderea este una individuală, pentru că interpretarea legii și evaluarea circumstanțelor unei cauze, țin de fiecare judecător în parte, scrie bizlaw.md.

Având în vedere discuțiile recente din mediul juridic din Republica Moldova referitoare la motivarea deficitară a încheierilor judecătorești prin care se dispune măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, CSJ a pus la dispoziție un raport. Acesta prezintă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind justificarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.

În raport se menționează că, potrivit jurisprudenței dominante a Curții, arestul la domiciliu constituie o formă de privare de libertate, care cade sub incidența articolului 5 din Convenție. Prin urmare, acesta a fost inclus, în general, în perioada care trebuie avută în vedere atunci când se analizează durata detenției preventive a deținutului. Motivele cerute de către Curte pentru justificarea arestului la domiciliu au aceeași natură și același câmp de aplicare ca și în cazul detenției preventive într-o unitate de detenție.

În același timp, doar prezența unei suspiciuni rezonabile poate justifica detenția unei persoane în baza primului capăt al articolului 5§3, adică până la momentul la care judecătorul trebuie să decidă dacă menține sau nu persoana sub arest în timpul procesului. La acel moment, prezumția operează în favoarea punerii în libertate, iar Curtea a reținut că trebuie să existe mai mult decât o suspiciune rezonabilă atunci când se justifică detenția continuată a persoanei. S-a constatat încălcarea articolului 5§3 chiar în privința perioadelor foarte scurte de detenție, când ordinele de plasare sub arest, inclusiv cel inițial, nu au fost justificate în mod adecvat.

Prin urmare, detenția încetează să mai fie una rezonabilă din momentul în care nu mai este sprijinită de motive relevante și suficiente. Autorităților li se cere să aibă în vedere măsuri alternative pentru arest, inclusiv pentru arestul la domiciliu, în special atunci când procedurile progresează sau atunci când starea de sănătate, vârsta sau alte circumstanțe ale deținutului o cer. Ele trebuie să explice, în deciziile lor prin care aprobă detenția continuată, de ce sunt inadecvate măsurile alternative și să ofere răspunsuri motivate la cererile deținutului care solicită aplicarea unor asemenea măsuri. Raportul integral poate fi citit pe csj.md.