Cine șterge urmele raportului Kroll
Protestul de duminică i-a speriat pe guvernanți? Posibil. Mai degrabă da, decât nu.

Neîncrederea față de ei atingând cote maxime, neavând de unde aștepta vreun ajutor, ieșirea în stradă a circa zece mii de oameni, după cum apreciază Reuters, nu poate să nu le dea fiori. Dacă după alegerile din 2010, când talibanii PCRM pregăteau „revoluția de catifea”, guvernul proeuropean putea miza pe sprijinul popular, al adepților integrării europene, acum nimeni nu va sta în calea unei eventuale „revoluții”.
Oricum, președintele parlamentului, Andrian Candu a făcut o mișcare corectă, asumându-și „riscul” publicării raportului Kroll. Riscul nepublicării era mult mai mare. Dacă îl vor citi superficial, o parte din protestatari ar putea renunța să mai iasă în stradă. Rezultatele investigației Kroll i-a dezamăgit pe cei care credeau că vor găsi în paginile sale nume de funcționari responsabili și de politicieni implicați, direct sau indirect, în devalizarea Băncii de Economii, rămânându-le doar să strige „Jos” și să ceară încătușarea bănuiților. Asimilarea informației din raport cere un efort, care poate stinge elanul justițiar. Se poate afirma că documentul a fost cenzurat, că fragmentele în care sunt vizați politicienii au fost eliminate etc., dar lucrul acesta e puțin probabil, poate fi verificat, contactându-se compania Kroll.
Cu siguranță, liderii APME au avut motive să se teamă și să se opună publicării raportului Kroll, chiar dacă nimeni dintre ei nu este vizat personal. În cele peste 80 de pagini este descrisă iresponsabilitatea și complicitatea lor, paralizia totală a instituțiilor de stat, începând cu Banca Națională, CNA, SIS, Procuratura Generală, Ministerul Finanțelor, guvernul...
De altfel, acum se confirmă că brusca „înviorare” a bravilor noștri luptătri cu corupția de la CNA nu este decât o încercare de a ne „aburi”. Ținerea la închisoare a unor medici în procesul anchetării unor „licitații trucate”, în care nu este clar prejudiciul adus statului, și anchetarea în stare de libertate a bancherului Ilan Șor, care a coordonat jefuirea BEM-ul de multe miliarde de lei, punând-o pe butuci, demonstrează gradul de „imparțialitate” și „independență” a justiției noastre, gradul de mizerie morală în care se află acum. Orice crimă trebuie pedepsită, nu pledăm pentru „iertarea” medicilor sau a altor persoane eventual corupte, ci împotriva transformării acestora în „material ilustrativ” al eficienței CNA, împotriva simulării luptei cu corupția în timp ce închide ochii la furturi de miliarde din buzunarul statului și al cetățenilor.
Dacă instituțiile statului își făceau datoria, nu era nevoie să se ajungă la serviciile Kroll, care costă bani buni. Nota bene: Kroll s-a bazat pe datele care le posedă Banca Națională. Le posedă, dar nu le-a folosit pentru a împiedica preluarea a trei bănci de un grup criminal camuflat în mod elementar, reprezentat de niște acționari interpuși, falși, care au obținut acțiunile prin împrumuturi de la una și aceeași bancă. Până la urmă, privatizarea BEM a fost plătită din banii BEM. Din datele raportului se poate ajunge la ideea că și concesionarea Aeroportului Chișinău este o cacealma, care va fi plătită din veniturile Aeroportului, adică din bugetul public al Republicii Moldova.
Într-adevăr, raportul Kroll e doar vârful aisbergului. Complicitatea politicienilor, a fiecărui în parte va trebui stabilită ulterior. Dar cine să o stabilească? Explicația de ce Șor nu se teme nu e greu de intuit, dar e mai greu de demonstrat: dacă va vorbi, mulți dintre liderii noștri vor trebui să meargă la închisoare. Nu numai Petru Lucinsschi și anturajul său au beneficiat de serviciile financiare ale unor bancheri. Ne amintim că și Vladimir Voronin declarase, împreuna cu soția sa, niște acțiuni în valoare de peste 10 milioane de lei, pe care le primise „cadou”. Și Dodon, după spusele lui Șor, a profitat, în campania electorală din 2011, din banii furați din sistemul bancar.
Raportul Kroll demonstrează falimentul moral al majorității liderilor proeuropeni și proruși, care ne-au guvernat în ultimii 20 de ani, dar și falimentul Republicii Moldova ca stat. E un stat captiv, preluat, prin politicieni interpuși, de niște hoți, care nu se vor opri până nu vor jefui totul, până când ultimul cetățean al Republicii Moldova nu va pleca stingând lumina. Cine sunt acești politicieni? Ei s-au opus publicării, acum urmăriții cum șterg urmele raportului...


