În corpurile lor au fost descoperite urme ale unor substanțe chimice care le distrug sistemul imunitar de zeci de ani, deși aceste substanțe au fost interzise în urmă cu aproape 50 de ani, transmite naked-science.ru.
În anii 1980, Marea Britanie a început să renunțe treptat la bifenilii policlorurați (PCB) – compuși chimici rezistenți, care nu se degradează ușor nici la temperaturi ridicate, nici sub influența factorilor de mediu. Aceștia erau utilizați pe scară largă în industrie – în echipamente electrice, vopsele și materiale plastice. Interdicția internațională a fost introdusă abia în 2001, după semnarea convenției internaționale de mediu la Stockholm (Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți).
PCB-urile se acumulează în țesutul adipos al animalelor și se transmit prin lanțul trofic. Aceste substanțe afectează sistemul imunitar și reproducător. La oameni, ele deteriorează sistemul endocrin și contribuie la dezvoltarea cancerului. La delfini, slăbesc apărarea organismului și îi fac vulnerabili în fața infecțiilor.
O echipă de zoologi britanici condusă de Rosie Williams de la Societatea Zoologică din Londra a analizat datele a 836 de delfini comuni (Delphinus delphis) care s-au eșuat pe țărmurile Marii Britanii între 1990 și 2020 și a descoperit un nivel crescut de PCB în organismele acestora.
În urma unei analize detaliate, cercetătorii au constatat o legătură clară: cu cât nivelul de PCB din țesutul adipos al delfinilor și temperatura apei marine erau mai ridicate, cu atât riscul ca o infecție obișnuită să devină mortală era mai mare.
Fiecare miligram suplimentar de PCB per kilogram de grăsime creștea cu 1,6% probabilitatea ca delfinul să moară din cauza unei boli. Printre acestea se numără gastrita, enterita, infecțiile bacteriene, encefalita și pneumonia. În plus, o creștere cu un grad Celsius a temperaturii oceanului sporea riscul de deces cu 14%.
Williams și colegii săi au stabilit că nivelul minim de substanțe toxice în organism care afectează serios sănătatea este de 22 mg/kg de grăsime. Însă, în medie, probele analizate conțineau 32,15 mg/kg – ceea ce înseamnă că majoritatea delfinilor din apele britanice sunt deja într-o zonă de risc ridicat.
„Delfinii sunt ca niște „senzori vii” ai oceanului. Trăiesc mult, se deplasează în zone diverse și consumă cantități mari de pește deja contaminat. Delfinul mănâncă sute de astfel de pești, iar substanțele toxice se concentrează în grăsimea lui. Dacă la delfini se descoperă toxine sau boli periculoase, înseamnă că aceleași amenințări afectează, cel mai probabil, și alte viețuitoare. Mai simplu spus, delfinii arată problemele ascunse care afectează întregul ecosistem”, a explicat Thea Taylor, coordonatoarea Sussex Dolphin Project.
În ciuda interdicțiilor, PCB-urile continuă să polueze mările. Potrivit lui Williams, o parte dintre aceste substanțe ajung în apă din depozite vechi sau se formează ca produs secundar în timpul altor procese de producție. Eliminarea lor este aproape imposibilă, întrucât PCB-urile nu se degradează decât după o expunere îndelungată la lumina directă a soarelui. Unii experți propun dragarea sedimentelor din zonele cu concentrații mari de PCB, iar alții – modernizarea stațiilor de epurare, însă niciuna dintre metode nu oferă o soluție completă.
Potrivit autorilor studiului, delfinii reprezintă doar „vârful aisbergului”. PCB-urile amenință toate vietățile marine – de la pești și moluște până la plancton. Slăbirea imunității face ca populațiile să fie mai vulnerabile în fața epidemiilor, iar încălzirea apelor accelerează răspândirea agenților patogeni.
Cercetătorii au avertizat că povestea PCB-urilor ar trebui să fie o lecție. În prezent, în mediu ajung masiv compuși perfluoroalchilici și polifluoroalchilici (PFAS), cunoscuți sub numele de „substanțe chimice eterne”. Aceștia sunt la fel de rezistenți ca PCB-urile și pot declanșa noi valuri de extincție a animalelor.
Acum ne puteți urmări și pe Telegram, Facebook și Instagram pentru a fi la curent cu ultimele știri.