Povestea virală a celor doi bătrâni din SUA care s-au sinucis împreună

Cei doi soți din Porland, Oregon, căsătoriți timp de 66 de ani, erau bolnavi în stadiu terminal și au murit împreună pe 20 aprilie 2017, după ce au luat câte o doză letală de medicamente obținute prin ”legea morții cu demnitate” din SUA, scrie libertatea.ro.

Francie, în vârsăt de 88 de ani, a murit prima, în 15 minute, ceea ce dovedește că avea inima foarte slăbită. Charlie, cu un an mai mic, a murit cu o oră mai târziu, încheiând astfel o perioadă plină de chin. El suferea de cancer de prostată și Parkinson, fiind diagnosticat această boală în 2012.

”Nu au avut regrete, nu au avut treburi neterminate”, a declarat Sher Safran, în vârstă de 62 de ani, una dintre cele trei fiice ale cuplului.

În cele două decenii de când statul Oregon a legalizat sinuciderea cu medicamente, aproximativ 1.300 de persoane au apelat la această medodă. Soții Emerick au fost printre cele 143 de persoane care și-au încheiat viețile astfel numai în 2017. Totuși, ei au fost primul cuplu care a luat medicamentele letale împreună, au spus oficialii de la organizației Compassion & Choices, citați de Time.

Când bolile li s-au agravat, au primit opțiunea să se sinucidă, iar membrii familiei spun că aceasta a fost mereu intenția lor.

Cei doi și-au lăsat copiii să documenteze și filmeze conversațiile și pregătirile făcute înainte de sinucidere, iar rezultatul a fost un documentar numit ”Living & Dying: O poveste de dragoste”. Scopul lor a fost să detalieze ce a stat în spatele deciziilor soților Emerick ”pentru a ajuta oamenii să își schimbe percepția despre moarte”, potrivit fiicei lor, Safran.

Soții Emerick au spus doar doctorilor și copiilor despre planul lor de a muri împreună.

”M-am gândit că este curajos și frumos. Se poate vedea grija cu care Charlie și Francie au luat decizia”, a spus Carol Knowles, în vârstă de 70 de ani, membră a clubului de carte din care făcea parte Francie.

Cei doi soți s-au cunoscut la facultate în Nebraska, Alaska, și s-a căsătorit pe 4 aprilie 1951. În anii ’60 ei au fost misionari medicali în Miraj, India, iar ulterior au trăit în sudul California și în statul Washington. Apoi, ei s-au mutat în India și, în final, s-au stabilit definitiv în Oregon, unde el a fost șeful unui spital local. În tot acest timp, Francie a născut trei fete, pe care le-au iubit până în ultima clipă.

Cu o săptămână înainte să se sinucidă, cei doi au participat la o întrunire de familie, despre care rudele lor spun că a fost ”dulce-amăruie”.

”Erau momemnte când au exprimat că sunt foarte triști de momentul de adio”, susține o rudă.

Pentru a se sinucide legal, cei doi au urmat cu strictețe legea, care cere examinări din partea a doi doctori diferiți pentru a determina dacă pacienții au mai puțin de șase luni de trăit, mai multe exprimări în scris de confirmare a dorinței de a muri și abilitatea pacienților de a înghiți dozele letale. Procesul durează minim 15 zile, dar Fracie a spus că totul ”trebuie să fie legal”.

Soții Emerick au fost asistați de Linda Jensen, care face parte dintr-o asociație din Oregon creată special pentru a ajuta persoanele care vor să-și încheie viața legal. Ea le-a explicat celor doi că moartea lor nu va fi ca la televizor: ”Nu o să vă pierdeți controlul organelor. Nu o să vă chinuiți să respirați”, a insistat ea, spunându-le că doar vor dormi.

Câțiva membri ai familiei nu au fost de acord cu decizia lor, dar bărtânii au fost determinați. În ultima dimineață, Chalie a salutat camera pentru a-și lua rămas bun și Safran și-a îmbrățișat mama. Charlie și Francie s-au ținut de mâini în timp ce înghițeau dozele letale.

”Ai nevoie de o putere internă uriașă și de autocunoaștere pentru a înfrunta această alegere”, a spus Jensen.

Bătrânii nu au avut nevoie de înmormântare, pentru că soții Emerick și-au donat corpurile pentru cercetare.