Planul țărilor baltice de apărare împotriva agresiunii militare ruse

În cazul unui război al Estoniei, Letoniei și Lituaniei cu Rusia, populația civilă va juca un rol semnificativ în luptele viitoare, spun doi cercetători RAND Corporation.

Marta Kepe și Jan Osburg sustin ca planul autorităților celor trei tari baltice presupune că fiecare civil trebuie să știe să tragă cu arma ca să sprijine armata profesională în eventualitatea unui conflict, scrie paginaderusia.ro.

Populația totală a celor trei țări baltice este de 6,2 milioane, iar forțele lor armate cuprind 22.000 de soldați, 450 de sisteme de artilerie, dar fără tancuri sau aeronave.

Rusia poate contrapune pe câmpul de luptă 845.000 de soldați, dintre care 300.000 se afla în vestul țării, la granita cu UE si Ucraina. Acțiunile trupelor terestre sunt susținute de 2.600 de tancuri, 550 de sisteme de artilerie și aproape 1.400 de aeronave. Cu o asemenea diferență de categorie militară, un conflict militar direct cu Rusia este o prostie, sustin expertii.

De aceea, în domeniul securității naționale, țările baltice au decis să meargă pe calea tradițională a micilor state – razboi de guerrilla – să facă viața agresorului cât mai insuportabilă și sa-l oblige sa mențina forțele în permanentă alerta până când oboseste de război.

Potrivit autorilor raportului, sarcina principală a apărării asimetrice este sa înfrângă voința dușmanului de lupta sau sa faca războiul prea scump și, prin urmare, neprofitabil.

„În plus, rezistența la invazie și ocupație va trimite un semnal important aliaților, că populația locală nu sprijină forța de ocupație și este gata să-și riște viața pentru apărarea suveranității naționale”, adaugă autorii raportului.

Lituania, de exemplu, s-a inspirat din strategia defensivă a Elveției și a țărilor nordice. „Acolo, apărarea totală se refera la abordarea conform căreia țara nu folosește doar forțele armate și ale aliaților, ci mobilizează toate resursele pentru a învinge inamicul. Acest lucru înseamnă că fiecare cetățean trebuie să opună rezistență activă, care este absolut legitimă conform dreptului internațional, se arată în raport.

În timp ce Estonia pracică în continuare serviciul militar obligatoriu, Lituania a revenit la acest sistem din 2016, iar Letonia dezbate despre necesitatea pregătirii militare a elevilor de liceu. În mod ironic, și Uniunea Sovietică avea cursuri militare obligatorii pentru elevi.

Cu toate acestea, nu este clar cât de eficientă va fi această strategie. Statele baltice pot mobiliza cetățenii cu atitudine critică față de Rusia, dar este foarte posibil ca minoritățile rusofone să nu doreasca să meargă la război. Mai mult, rușii etnici din țările baltice ar putea să se alăture „trupelor marioneta” înființate de Moscova după modelul „separatiștilor ucraineni”.

În plus, având în vedere că în timpul celui de-al Doilea război mondial administrația de ocupație germană era sprijinită în țările baltice în mod activ de unități de poliție alcatuite de cei mai convinși antisemiți, Rusia, fără îndoială, va lua în considerare orice manifestare de rezistență drept manifestare a fascismului, asa cum, de altfel, tratează și rezistența Ucrianei în fața „reprezentanților înarmați ai lumii ruse”.

În ciuda rezistenței populare, o țară autoritară precum Rusia poate suporta costurile necesare pentru ocuparea statelor baltice. Strategia rusească a războiului hibrid, care constă în folosirea unităților locale neregulate cu sprijin din partea forțelor speciale ruse și a armatei regulate, reduce în mod serios prețul ocupației acestei regiuni.

„În orice caz, nicio strategie, cat de șireata nu ar fi ea, nu va schimba faptul că Rusia este mare, iar țările baltice sunt mici”, concluzionează The Interest National.

„Totuși, în situația în care te afli sub presiune, chiar și un simplu anunț al dorinței de a rezista unui agresor violent poate opri un atac – sau cel puțin să atenueze sentimentul de neputință”.