Moldoveancă stabilită în Canada, marcată de felul cum au fost organizate alegerile locale din Montreal

Având și ceva experiență similară în Moldova, ea a rămas profund marcată de felul cum sunt organizate și desfășurate alegerile acolo, scrie stirilocale.md.  

Publicăm mai jos textul scris de Inna.

Despre democraţie, responsabilitate şi alegeri

La Montreal au avut loc alegeri municipale. Montrealezii şi montrealezele şi-au ales primarul oraşului, primarul de cartier şi consilierii acestora. Am participat şi eu la aceste alegeri, nu că aş fi devenit deja cetăţean cu drept de vot, mai este cale de făcut până atunci, dar aici poţi să participi la alegeri, adică să lucrezi pentru ele.

Cum a fost să fie? Alegerile municipale au site. „Eu votez pentru oraşul meu”, aşa e denumirea site-ului. La rubrica „vreau să lucrez pentru alegeri” îndeplineşti formularul de înscriere şi îţi alegi unul din posturile oferite, fie reprezentant, fie secretar al biroului de vot, fie „scrutateur” (verificator al unui scrutin din franceză), pe înţelesul nostru – membru al biroului electoral direct responsabil de buletinele de vot. Principalele condiţii care trebuie să le întruneşti: să ştii franceza şi engleza, să ai maşină proprie, să fii disponibil două duminici consecutiv. Nici o întrebare în formular despre apartenenţă politică, simpatii sau experienţă în domeniu, doar trebuia să-ţi alegi postul şi cartierul.

Am ales să lucrez ca şi secretar al biroului de vot. Eram curioasă ca şi pisica ceea din proverb.  Oare cum e la ei la votare? Cum decurge procesul? Şi de ce nu, să încerc o experienţă nouă?!

Experienţă de lucru în alegerile din Moldova eu aveam puţin, ca şi alegător mai mult. Pe timpurile copilăriei mele, mama a fost de câteva ori preşedinta biroului de votare din sat, atunci când moldovenii votau masiv agrarienii, anii 90 şi. Îmi amintesc că împreună cu ea am sortat toţi locuitorii satului după alfabet de pe o listă haotică, unde locuitorii satului au fost înscrişi de membrii biroului electoral după mahala în care locuiau. Lista noastră alfabetică a mers la secretara de la SRL. Ea a făcut o listă tapată şi tare super la vremea aceea. Doar că a greşit cu numerotarea locuitorilor şi asta a fost unica problemă a listei. Iar în ziua alegerilor era mare sărbătoare, cânta muzica şi era un fel de „foşneală” prin sat. Pe acea vreme alegerile erau ca o mini distracţie, dacă e să le comparăm cu cele de la comunişti încoace. Nu intenţionez să scriu aici despre politica moldovenească care pe toţi ne-a certat, ne-a umilit şi alungat din ţară…

Să revenim … la alegerile primarului de Montreal.

După vreo trei săptămâni, m-a sunat preşedinta biroului de vot al cartierului la care am aplicat şi m-a întrebat dacă mai sunt disponibilă să lucrez două duminici consecutiv pentru alegeri. Răspuns: DA!

Primul pas spre această experienţă a fost să particip obligator la un curs de instruire cu durată de trei ore, cu zece zile înainte de alegeri. Timp de trei ore ni s-a spus ce vom face, cum vom face, iar la sfârşitul cursului am susţinut un test. Eu l-am trecut cu 8,5 puncte din 10, colegul meu din faţă cu 4 puncte din 10, iar bătrânii şi bătrânele care erau în sală nu ştiu ce punctaj au obţinut, dar unul dintre ei a fost colegul meu de lucru la alegeri.  Am fost preîntâmpinaţi că dacă întârziem în ziua alegerilor cu 1 minut, imediat se găseşte persoană care să ne înlocuiască…Obligator să ne luăm cu noi haine calde şi încălţăminte comodă şi lunch-boxul cu mâncare. Am citit toţi în glas un jurământ că vom fi oneşti şi responsabili de procesul de vot, după care am primit o procură cu care urma să ne prezentăm la lucru.

Aici ai dreptul să votezi timp de două duminici sau în alte patru zile lucrătoare se votează la biroul preşedintelui de sector. Ziua alegerilor e stabilită 5 noiembrie, iar duminica anterioară, 29 octombrie, toţi cetăţenii îşi pot exercita dreptul la vot ca şi în ziua alegerilor ordinare.

Să o facem şi pe asta! La 10.30 trebuia să ne prezentăm la biroul electoral, sala sportivă a unei şcoli. În sală 12 mese, o masă pentru preşedintele biroului electoral şi adjuncţii lui, o masă pentru trei persoane, care îndreptau alegătoii spre urna lor de vot şi 10 mese pentru noi.

La fiecare masă eram două persoane: un verificator şi un secretar. Aveam urna noastră de vot, nr. *16 pe masă şi în spate cabina de vot, la fel nr. *16. Atât urna cât şi cabina de vot erau din carton alb simplu, ca să poate fi dat la reciclare după. În urnă erau toate materialele necesare: buletinele de vot, listele electorale, multe plicuri de diferite mărimi, toate numerotate. Am primit procedura de lucru pe puncte numerotate şi la treabă.

Sarcina mea era să găsesc în listă alegătorul care se prezenta la masa noastră, să-l radiez din listă în momentul când primeşte buletinele de vot şi să bifez în listă, atunci când depune buletinele în urnă. Deci alegătorul nu semna nicăieri şi nu i se aplica nici o ştampilă de vot în documentul de identitate. Dacă eu l-am tăiat din listă, înseamnă că el s-a prezentat la vot, dacă l-am bifat atunci a votat şi punct şi fără îndoială!!!

Şi nişte detalii importante: în ziua alegerilor anticipate se lucra cu stilouri de culoare roşie, eu am „colorat” lista electorală în roşu; cei care au votat la biroului electoral principal al sectorului în cele 4 zile lucrătoare au fost radiaţi din listă în culoare verde, iar în ziua alegerilor s-a lucrat în culoarea albastră. Se vota cu creionul simplu special creat, în cazul în care se vor uda buletinele de vot, remarca alegătorului va rămâne pe buletin. Alegătorul primea buletinul de vot pliat/împăturit în faţa lui de către verificator – colegul meu de bancă. Nu exista nici o listă electorală suplimentară!!!

Atmosfera în sală: pe mese – ordine la patru ace, iar pe jos – democraţie: încălţăminte de schimb, lunch-boxuri cu mâncare, termosuri cu ceai şi cafea, sticle cu apă, rucsace şi alte lucruri necesare procesului. Pe jos – culoare ca şi în listele electorale. Nu am văzut în sală nici un reprezentant al vreunui candidat la alegeri să umble cu privirea suspectă  , nu suna nici un telefon mobil, era strict interzis, nu era vreun computer de verificat sau transmis date sau informaţie. Doar responsabilul de sală avea un telefon mobil, model care şi-a trăit veacul. Am înţeles pe parcurs că au primit aceste telefoane intenţionat doar ca să sune să transmită informaţia despre mersul votării.

La închiderea procesului de vot, am răsturnat toate buletinele de vot într-un plic elastic, l-am sigilat şi depus cu restul documentelor, în afară de listele electorale, în urnă. Am sigilat urna şi astăzi, ne-am întalnit din nou pentru trei ore să numărăm voturile de duminica trecută. Iarăşi fără telefoane, computere, doar cu stilouri albastre şi procedura de lucru pe puncte. Nu ne cunoaştem unii cu alţii, dar am făcut o echipă bună şi ne-am aplaudat pe final. Misiune îndeplinită in Democrație, cu Responsabilitate la Alegeri!!!  
Scuzată să-mi fie descrierea, dar am scris toate astia în comparaţie…

Te iubesc Moldova! 

Te respect Canada!