Mărturiile șocante ale jurnaliștilor bătuți în Ucraina

O publicație ucrainească a distribuit o listă cu cel puțin 40 de nume ale jurnaliștilor bătuți în timpul violențelor din Ucraina. Două nume care se regăsesc acolo sunt Denis Daniko și Maxim Kudineț. Ziarul NAȚIONAL a reușit să ia legătura cu ei. Iată ce povestesc jurnaliștii: 

Denis Daniko, jurnalist al Postului TV 1+1, emisiunea „Banii”:

„Pe străzile celor mai mari orașe sunt mulți oameni. Ei au înțeles că aceasta este o șansă reală să dea jos regimul lui Ianukovici. Acum, protestele se desfășoară lângă Rada Supremă. Deputații discută chestiunea demisiei Guvernului. Pe o stradă din Kiev, lângă clădirea prezidențială, au fost atacați aproape 40 de jurnaliști, printre care și jurnaliști străini. Polițiștii de la „Berkut” înțelegeau că noi suntem jurnaliști, dar totuși ne băteau crâncen.

Eu am primit peste 40 de lovituri cu bâta, chiar dacă le spuneam celor care mă loveau că sunt jurnalist. Drept rezultat, am șapte cusături pe cap, contuzie și nenumărate vânătăi pe corp. Nu am încredere în Procuratura din Ucraina și am de gând să mă plâng la CEDO pe șefii miliției.

Protestele sunt într-adevăr sincere. Pe lângă faptul că oamenii își doresc integrarea europeană, ei mai vor schimbarea guvernării și nici nu ar conta cine ar veni la conducere – mai rău nu va fi. Cred că autoritățile nu pot să nu reacționeze la ceea ce se întâmplă. Schimbări vor fi. Ce anume se va schimba, e greu de presupus. Eu, ca cetățean al acestei țări, susțin întru totul euro-integrarea și sunt mândru de țara și poporul meu. Aș vrea să mai adaug: mă miră atitudinea jurnaliștilor ruși față de evenimentele de la noi: ei mint de îngheață apele”.

Maxim Kudineț, fotojurnalist „Insider”:

„Pe 1 decembrie, a început demonstrația pașnică. Jurnaliștii se aflau în primele rânduri, iar provocatorii încercau să-i lovească pe tinerii soldați care serveau drept scut pentru polițiști. Când au pornit în atac polițiștii, primii care au avut de pătimit au fost jurnaliștii, pentru că ei se aflau în primele rânduri. Atunci, provocatorii au fugit, iar jurnaliștii au început să fie bătuți. Eu eram printre ei, am ridicat mâinile în sus și strigam: „Eu sunt jurnalist”, dar nimeni nu mă asculta. Au început să mă lovească peste rinichi. M-au trântit la pământ și îmi strigau „na pol, suka, lejati, mrazi” (la pământ, cățea, pe loc, ticălosule - n.r.). După ce m-au bătut pe mine peste picioare, au trecut la un coleg de-al meu, operator. În timp ce îl loveau pe colegul meu, eu am reușit să fug. În general, au suferit mulți oameni care protestau pașnic. Acum, genunchiul îmi este umflat și am vânătăi. Alți jurnaliști au avut traume și mai mari decât ale mele.

Pe moment, se discută demisia Guvernului, clădirea e blocată de autobuze și sunt mulți polițiști în jur. Oamenii cred în Uniunea Europeană, altfel nu ar fi ieșit atât de mulți, din atâtea regiuni ale țării. Să nu credeți că vin numai din vest, ci și din centru și sud. Ei tot vin și vin și toți așteaptă schimbări. Atâta lume adunată nu a mai văzut nimeni în Kiev. Sper că guvernanții vor demisiona, iar conflictul se va soluționa pe cale pașnică”.

Amintim că la Kiev continuă și acum protestele. Oamenii cer demisia guvernării ucrainene.