În majoritatea ţărilor corupţia este politică

Presupunerile nedemonstrate nu sunt foarte şocante pentru publicul mexican obişnuit cu corupţia la cel mai înalt nivel ale politicului. Şi totuşi, protestele cauzate de moartea a 43 de studenţi, în care este implicat primarul statului Guerrero şi o organizaţie de trafic de droguri doar au mai adăugat o problemă în lista de probleme ale preşedintelui pe care el încearcă să le soluţioneze. În încercarea de a rezolva problema feroviară, Pena Nieto a ordonat organizarea unui nou tender şi într-un mod mai vag a propus ca noul tender să fie organizat într-un mod mai transparent. Odată cu aproprierea tenderelor privind energia, care încep la mijlocul anului 2015, în mod natural au apărut un şir de întrebări privind faptul dacă reformele implementate până acum pe hârtie vor da roade şi vor garanta transparenţa necesară pentru a asigura măcar o şansă companiilor private străine sau dacă reglementările suplimentare se vor finaliza prin a oferi mai multe căi corupţiei, care poate fi înfruntată doar de companiile de stat din ţările mai tolerante cu corupţia şi pe care aceste companii ştiu cum să o utilizeze pentru beneficiu propriu. 

Agenda economică şi politică cauzată  de iniţiativele anti-corupţie ale Mexicului este validă: Ţara trebuie să inverseze declinul său energetic şi are nevoie de investiţii şi tehnologii din ţările care au o legislaţie cu mult mai strictă în ceea ce ţine corupţia. Dacă Mexic doreşte să reuşească în a securiza aceste investiţii, ea va trebui să demonstreze publicului că schimbări reale au fost făcute pentru a satisface armatele de jurişti corporativi, cunoscători buni ai Legea SUA privind practicile de corupţie peste hotarele ţării şi altă legislaţie ce completează acest domeniu.

Dar este oare corupţia posibil de eradicat sau ea pur şi simplu se transformă, adaptându-se la sistemele contemporane politice?

China, spre exemplu, trece prin cea mai mare proces de eradicare a corupţiei  sub conducerea Preşedintelui Xi Jinping, din timpurile când Mao era lider, dar rădăcinile aceste campanii pot fi observate pe un timp îndelungat de secole în urmă până la politica puterii imperiale chineze. Nivelele ierarhice de putere au fost construite de mult timp pe baza protecţionismului şi nepotismului pe durata venirii şi căderii dinastiilor care încercau să conducă această fâşie de pământ enorme şi încete în a se reforma Xi încearcă să păstreze imaginea Partidului Comunist în aşa mod ca influenţa instituţională să se păstreze cu mult timp după plecarea sa din postul pe care îl ocupă. Dar abilitatea sa de a supravieţui acestei misiuni, ca şi pentru oricare din predecesorii săi, încă mai depinde de abilitatea sa de a recruta şi răsplăti aliaţi, în timp ce pedepseşte pe cei care nu împărtăşesc viziunile sale.

În Turcia, oponenţii partidului de guvernământ – Partidului Justiţiei şi Dezvoltării prin mişcarea Gulen au încercat fără succes să-l discrediteze pe Preşedintele Recep Tayyip Erdogan şi aliaţii săi înaintând învinuiri de corupţie. Acum, mişcarea stă neajutorată, după ce a subestimat tenacitatea bazei puterii lui Erdogan. Într-o ţară atât de polarizată politic şi ideologic ca Turcia, sistemul de protecţionism trebuie construit cu o viteză record, până când următorul oponent apare la orizont. Şi atunci când un guvern este alcătuit din partidul cel mai influent care decernează proiecte majore de infrastructură, există foarte mult loc pentru a stoarce bugetul pentru favoruri politie de durată, începând cu procesul de organizare a tenderelor şi până la organizarea studiilor ecologice care garantează primirea licenţelor şi contactelor. Erdogan are o listă de provocări în faţa sa care pot fi utilizate de un număr impunător de oponenţi, dar această situaţie doar constituie un argument în plus pentru el de a utiliza influenţa sa instituţională pentru a se înconjura cu aliaţi politici şi de afaceri care vor depinde de el în încercările lor de a supravieţui.

Învinuirile de corupţie încă pot aduce rezultate remarcabile pentru partidele de opoziţie la timpul cuvenit şi la locul potrivit. În Spania, un partid radical de stânga, „Podemos”, a trecut printr-o creştere explozivă a popularităţii sale, cea mai mare din momentul creării sale în martie, în situaţia când orice scandal de corupţie care afectează partidele de bază spaniole cauzează o creştere a suportului pentru campania împotriva guvernării. Indignarea publicului cauzată de corupţia rampantă în ţări ca Egipt, Tunisia şi Yemen au adus la înlocuirea regimurilor de la putere în urma Primăverii Arabe, dar feţele noi ce au apărut încă mai vin la putere păstrând vechile obiceiuri de a împrăştia favoruri politice prietenelor cu scopul de a reconstrui o bază politică solidă.

Mexicul nu este un exemplu singular. Acolo unde există obiectivul de a atrage investiţii, păstra partidul ca element de bază a organizării statului, crea o moştenire sau pur şi a supravieţui, ceea ce Occidentul defineşte ca corupţie – toate campaniile şi reformele care au obiectivul de a combate corupţia menţionată mai sus – sunt doar o metodă de a îndeplini obiective politice.